"Romania va suporta o cadere de 50% din nivelul de trai al populatiei in cazul in care am adopta euro inainte de 2015. Ne-am intoarce mult in timp. In 2002, PIB-ul Romaniei era de aproximativ 40 de miliarde de euro, in timp ce in 2011, PIB-ul Romaniei ajunge la 115-120 de miliarde de euro. Ne vom intoarce la inceputurile anului 2000. Ar fi o foarte mare greseala", a declarat consultantul financiar Ionel Blanculescu pentru Bloombiz.ro.
Cu cateva zile in urma, declaratia consilierului guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, a ridicat numeroase semne de intrebare. Potrivit acestuia, Romania se va trezi mai repede in zona euro decat se astepta.
Adrian Vasilescu a repetat in numeroase randuri ca leul romanesc ar putea fi inlocuit mult mai devreme de moneda europeana.
Nu de aceeasi parere este si Lucian Croitoru, consilier al Guvernatorului BNR, care nu crede in teoria expusa de Vasilescu. Mai mult, Croitoru spune ca Europa si-a invatat lectia in urma experientei cu Grecia, de aceea nu va mai primi state nepregatite in zona euro.
Croitoru crede ca Romania nu are nici un interes sa intre nepregatita in zona euro deoarece ar putea avea socuri asimetrice din partea UE. Un alt aspect pe care pe care economistul l-a punctat a fost faptul ca Romania asteapta ca zona euro sa-si rezolve problemele.
“Chiar daca am fi pregatiti de aderare, vrem sa vedem ca intram intr-o zona sustenabila si nu schimbam o moneda relativ buna, leul nostru, pe o moneda care ar putea fi mai slaba la un moment dat, daca se acumuleaza slabiciuni in regiune. Nu cred ca vom adopta moneda euro mai devreme decat ne asteptam”, a declarat Lucian Croitoru pentru Bloombiz.ro.
De asemenea, acesta a tras atentia asupra faptului ca discutia despre o eventuala adoptare a euro pana in 2015 poate avea efecte adverse.
“Aceasta discutie creeaza anticipatia ca suntem in zona euro, ca avem euro, iar riscul ratei de schimb nu mai exista. Acest lucru poate crea idei in capul unora care se vor imprumuta mai mult in euro ca si cum n-ar mai exista riscul valutar”, a mai adaugat consilierul guvernatorului BNR.
Nici economistul Claudiu Doltu nu crede ca Romania va intra in zona euro fara sa indeplineasca toate criteriile obligatorii.
“Nu avem cum sa intram in zona euro pana in 2015, decat daca s-ar schimba acele conditii obligatorii sau daca autoritatile vor decide sa aplice, iar partenerii europeni vor schimba criteriile. Este putin probabil sa se modifice peste noapte un set de criterii care pana acum au fost utilizate”, a declarat economistul Claudiu Doltu, posibil ministru de Finante intr-o viitoare Guvernare USL.
Cu toate acestea, Claudiu Doltu spune ca adoptarea euro nu trebuie vazuta ca o sperietura fiindca beneficiile apartenentei la spatiul euro depasesc costurile.
Potrivit acestuia, Romania nu trebuie sa porneasca la drumul spre euro cu gandul ca preturile vor exploda fiindca totul depinde de momentul in care se va fixa cursul de schimb. Doltu spune ca intrarea in zona euro nu va aduce neaparat o explozie a preturilor daca cursul de schimb nu va fi supra-apreciat.
“Unul dintre avantaje va fi reducerea costurilor de tranzactie pentru intreprinzatori si pentru populatie Mai mult, beneficiile si costurile nu se judeca strict din perspectiva costurilor ci din perspectiva economiei politice”, a mai adaugat acesta.
Pe de alta parte, consultantul financiar Ionel Blanculescu trage un semnal de alarma cu privire la decizia de adoptare a monedei euro mai devreme de 2015. In opinia acestuia, Romania va suporta o cadere de 50% din nivelul de trai al populatiei.
“Ne-am intoarce mult in timp. In 2002, PIB-ul Romaniei era de aproximativ 40 de miliarde de euro, in timp ce in 2011, PIB-ul Romaniei ajunge la 115-120 de miliarde de euro. Ne vom intoarce la inceputurile anului 2000. Ar fi o foarte mare greseala”, a declarat Ionel Blanculescu pentru Bloombiz.ro.
In opinia acestuia, Romania nu va fi pregatita in urmatorii ani pentru adoptarea euro fiindca nu respecta criteriile de convergenta nominala obligatorii, nu are capacitatea sa treaca prin mecanismul ERM si mai mult, nu este avantajata de intrarea in regiune.
“Potrivit unor analize specializate facute de unele banci internationale, Romania ar putea sa adere la spatiul euro in 2018, dar ideal ar fi 2024. Daca aceste organisme super-calificate considera ca inainte de 2018 nu e avantajos pentru Romania, nu inteleg de ce se incearca grabirea procesului”, se intreaba consultantul.
Intentiile ascunse ale UE
Consultantul financiar, Ionel Blanculescu, spune ca intrarea Romaniei in zona euro inseamna o crestere a bazei euro care implicit duce la o crestere de venituri a UE, potrivit unui principiu fiscal care spune ca largirea bazei de impozitare reprezinta cresterea veniturilor la bugetul de stat.
Articole similare
Leul se apreciaza vineri pana la un curs de 4,2710 lei/euro
Basescu: Solutia pentru problemele UE este o mai mare integrare fiscala
Leul s-a depreciat pana la 4,2940 lei/euro
Vom adopta euro mai devreme?
Patriciu: Euro se dovedeste un experiment nereusit dupa 10 ani de existenta
“Liderii UE nu doresc salvarea statelor cu probleme din zona euro, ci salvarea resurselor financiare proprii care au fost transferate de-a lungul anilor prin banci, prin cumparare de titluri de stat.
Bancile din Germania, Franta, Italia, au cumparat ani de zile titluri de stat, iar acum incearca sa-si recupereze banii. Se pleaca dupa principiul: sa luam de la toti contribuabilii europeni si sa dam la unii.
Acest lucru nu se poate realiza decat daca creste baza euro, lucru posibil doar prin intrarea rapida a acestor state care nu sunt pregatite. Pentru Romania va fi o tragedie sa intre nepregatita in acest spectru destul de complicat”, a mai subliniat consultantul.
Contrar acestuia, Claudiu Doltu considera ca odata cu realizarea Statelor Unite ale Europei, Europa ar beneficia de o coeziune mai mare a ceea ce inseamna constructie europeana – reducerea costurilor de tranzactie intr-un spatiu economic extins.
In opinia acestuia, nu se poate vorbi de o politica fiscala comuna pana in momentul in care nu vor fi eliminate diferentele dintre politicile fiscale aplicate de fiecare stat din spatiul euro.
De aceeasi parere este si Lucian Croitoru, care a subliniat faptul ca fara o politica fiscala solida si bine coordonata intre state, euro nu va putea fi puternic pe termen lung.
“Intr-adevar, dezideratul unor State Unite ale Europei inseamna o politica fiscala unica, insa vor fi multe probleme de rezolvat si nu cred ca se va intampla atat de repede aceasta Uniune astfel incat sa accelereze intrarea noastra in euro.
O fiscalitate comuna inseamna ca politica fiscala va fi conceputa la centru, la Bruxelles.
Din punct de vedere al disciplinei financiare, acesta ar fi un avantaj pentru Romania, pentru ca noi am fost tentati sa fim indisciplinati fiscal. Daca ne gandim ca economia noastra nu se afla in acelasi ciclu economic cu cea a UE, s-ar putea ca politica monetara si fiscala sa stranga foarte tare prin context.
Este foarte important ca inainte de a intra in zona euro, sa fim pregatiti. Asa cum arata conditiile acum, nu cred ca vom reusi sa intram in zona euro in 2015”, a mai adaugat Lucian Croitoru.
Sursa: infoBloombiz
duminică, 18 septembrie 2011
Povestea fiecaruia dintre noi Scurte comentarii de la Neale Donald Walsch
Saptamana trecuta am spus ca toata viata am cautat Cunoasterea Divinitatii. Toata viata am stiut ca daca voi cunoaste Divinitatea, mi s-ar putea dezvalui totul. Totul despre Dumnezeu, despre viata si totul despre mine. Singurele intrebari pe care mi le-am pus au fost: ce este Cunoasterea Divinitatii si unde o pot gasi.
Apoi, am vorbit despre modul in care au inceput cautarile mele… la scoala romano-catolica din copilaria mea. Pana cand parintii mei m-au trimis la acea scoala, nu ma indoisem niciodata ca, daca-L voiam pe Dumnezeu alaturi de mine, nu trebuia decat sa-L chem. El ar fi fost intotdeauna acolo, dupa cum mi-a spus mama, iar eu o crezusem.
Cand m-am dus la St. Ignatius, dupa spusele calugaritelor am aflat ca nu era chiar asa. Dumnezeu vrea sa vina la mine, de fiecare data cand il chem, m-au asigurat ele, dar un suflet lipsit de puritate nu-L va primi niciodata pe Dumnezeu.
Am intrebat: Cine avea sufletul lipsit de puritate? Noi toti – mi s-a spus. Nici unul dintre noi nu este demn de a-L primi pe Dumnezeu in viata lui.
Cum puteam deveni demni de aceasta revelatie? Voiam cu disperare sa stiu. Crezusem ca Dumnezeu venea intotdeauna la noi. De fapt, mama ma invatase ca Dumnezeu era alaturi de noi in permanenta si ca, pentru a primi ajutorul si binecuvantarea Lui, nu trebuia decat sa-L chemam, fiindca El era Intotdeauna Acolo, iar ajutorul ar fi venit nemijlocit. Acum mi se spusese ca, ei bine, nu era chiar asa…
Trebuia sa fiu demn de a-L primi pe Dumnezeu sub acoperisul meu. Iar problema era ca ma nascusem nedemn de prezenta lui. La St. Ignatius, am invatat despre Pacatul Originar si despre faptul ca pacatuiam in fiecare zi si ca Dumnezeu nu putea veni in sufletul meu, daca eram un pacatos, dar ca nu trebuia sa disper, fiindca Dumnezeu imi putea ierta pacatele, iar apoi putea veni in sufletul meu – dar, in primul rand, trebuia sa le marturisesc.
Dumnezeu nu putea ierta pacatele nemarturisite. Prin urmare, Taina Spovedaniei a fost creata de Cea Mai Sfanta Biserica – cea Catolica, aceasta fiind calea catre iertare si, in cele din urma, a Mantuirii.
Daca ne marturiseam pacatele, Dumnezeu ne-ar fi iertat, purificandu-ne din nou sufletele, stergand pacatele cu buretele. Apoi puteam merge la Impartasanie. Il puteam primi pe Dumnezeu cel viu in vietile noastre, daca (literalmente, nu la figurat) consumam din carnea si sangele lui Christos, care era Fiul lui Dumnezeu si care murise pentru pacatele noastre.
Am fost invatat ca painea si vinul obisnuit s-au transformat in trupul si sangele lui Christos, in momentul Sfintirii (un ritual de baza al fiecarei Slujbe romano-catolice), cand a avut loc miracolul Transsubstantierii*, prima etapa din Sfanta Impartasanie.
*TRANSSUBSTANTIERE: In credinta crestina - prefacerea miraculoasa a painii si a vinului, din cuminecatura, in trupul si sangele lui Christos. NT:
Dupa cum va puteti imagina, dintr-o data Spovedania a devenit foarte importanta pentru mine. Ma spovedeam cat de des puteam, asigurandu-ma ca nu existau pacate in sufletul meu, daca moartea mi-ar fi batut la usa.
Copil fiind, aceasta problema ma nelinistea teribil. Poate credeti ca glumesc sau exagerez putin, dar nu e cazul. Imi amintesc perfect ca, noaptea, imi era frica sa ma culc, mai ales daca stiam ca facusem prostii in ziua respectiva.
Daca ii raspunsesem obraznic mamei, ma certasem cu fratele meu sau, intr-un fel sau altul, ma purtasem aiurea, ma rugam cu frenezie, strangand cu putere ochii infricosati…
Acum ma las in voia somnului. Il implor pe Domnul Dumnezeul meu sa-mi pastreze sufletul, Il rog sa-mi ia sufletul.
Speram ca seriozitatea mea sa poata compensa comportamentul gresit.
Va impartasesc aceasta poveste personala, dintr-un anumit motiv. Cautarea lui Dumnezeu, a trairii Experientei Divinitatii este un proces care a avut loc timp de secole, pe aceasta planeta. Este de remarcat faptul ca strabunii nostri si cei care ne-au educat ne-au oferit multe cai de acces. As vrea sa va vorbesc despre calea mea, pentru a va oferi macar un exemplu care sa va arate cat de mult ne-am complicat noi – toti oameni care traiesc pe Pamant – posibilitatea de a-L primi pe Dumnezeu in sufletele noastre, de a-L gasi, de a ne Imprieteni cu Dumnezeu si de a trai in comuniune cu Dumnezeu.
Saptamana viitoare, povestea mea merge mai departe, contopindu-se cu Povestea fiecaruia dintre Noi. Intr-o zi, voi scrie o carte cu acest titlu: Povestea fiecaruia dintre Noi, care va relata calatoria Noastra, a Tuturor, in cautarea a ceea ce stim, in adancul inimilor noastre, ca este adevarat: ca Dumnezeu exista si ca El nu ne-ar parasi niciodata, nu ne-ar condamna la o tortura eterna si nu ar vrea sa ne raneasca in niciun fel.
Dar acum, va invit sa fiti alaturi de noi si saptamana viitoare, aici, unde Experienta Cunoasterii Divinitatii continua.
Cu iubire si imbratisari,
Mesaj catre editor
Salutari, Neale...Eu am accesat pentru prima oara acest newsletter, dar ma intreb ce as putea sa fac cu sentimentele mele. Eu dau cu generozitate bani catorva asociatii caritabile, inclusiv celor care se ocupa de oamenii strazii. In general, nu le dau nimic celor care imi cer de pomana, din doua motive: daca-mi deschid portofelul, s-ar putea sa fiu jefuit si nici nu-mi pot permite sa dau bani, de fiecare data cand mi se cer. Prefer sa dau bani cuiva care pare amarat, fara ca acesta sa mi-i ceara in mod direct (dar asta presupune o anumita judecare din partea mea).
Descopar ca ma enerveaza cei care imi insira o poveste dramatica, pentru ca apoi sa descopar ca acest lucru face parte din tactica de abordare a celor care cersesc pe strazi. Nu-mi place sa fiu pacalit de profesionisti. Apropo, cu cat povestile lor sunt mai lungi, cu atat ele nu au niciun sens. Cum sa ma descurc in astfel de situatii?
Multumesc, DF Springfield, IL
Raspunsul lui Neale
Draga DF: Daca cineva a pus ochii pe portofelul tau, el pur si simplu ti-l fura si fuge. Acesti oameni nu asteapta sa-ti scoti portofelul si sa le dai ceva ce pot obtine, jefuindu-te. Dar daca te ingrijoreaza faptul ca nu vrei sa-ti deschizi punga, vestea buna este ca nu trebuie sa faci acest lucru. Pune doua sau trei bancnote de mica valoare in buzunar, pe care sa le poti scoate si darui cu usurinta, celor care iti cer de pomana.
Eu le dau bani tuturor celor de pe strada care cer de pomana, si, de multe ori, si celor care nu cer. Daca trec pe langa cineva care, in mod evident, este in dificultate si are nevoie de ajutor, pur si simplu bag mana in buzunar si impart cu ei ceea ce am. Eu nu ii judec pe oameni si, in mod cert, nu ma enervez daca vor sa imi spuna lunga lor poveste. De fapt, nici nu-i las sa o spuna. Daca incep sa spuna ceva care incepe ca o poveste interminabila, pur si simplu le spun: Uite, prietene, nu e nevoie sa-mi spui povestea ta. Iti dau niste bani, pur si simplu fiindca se intampla sa-i am. Ia-i si bucura-te de ei.
Apropo, toata lumea are mai multi sau mai putini bani. Chiar daca dau un sfert sau o jumatate de dolar, cei mai multi dintre noi pot darui o mica suma de bani. Iar daca chiar nu ai nicio centima, poti spune simplu: Omule, sunt in aceeasi situatie ca si tine. N-am nici macar o moneda de cinci centi. Dar, daca ai o astfel de moneda, daruieste-o. De ce? Fiindca viata iti ofera o sansa de a demonstra Cine Esti Tu cu Adevarat. Tu nu faci ceva pentru altcineva (apropo, acest lucru e imposibil), ci pentru tine insuti, pentru a trai o experienta directa a ceea ce esti tu cu adevarat.
De aceea, totul se intampla in viata ta cu un scop, stii asta? Nu doar cersetorul care-ti iese in cale pe strada. Fiecare eveniment din viata ta. Totul este menit sa iti ofere o posibilitate de a decide si afirma, a exprima si a cunoaste, a deveni si a desavarsi Ceea ce Esti Tu cu Adevarat. Stiai toate astea?
Cu iubire...Neale.
Sursa: Editura For You
sâmbătă, 13 august 2011
Lipsa sarii din sânge…
Vă dezvăluim azi o taină ţinută cu mari eforturi şi mulţi bani departe de urechile şi ochii „prostimii”… Excesul de sare, zahăr şi grăsimi, dăunează grav sănătăţii ! Ăsta da avertisment medical! Ce înseamnă exces nu ne explică însă nimeni!!! La prima citire, exces înseamnă…prea mult, dar raportat la greutatea fiecăruia !!!
Între copilul de 20 de kilograme şi adultul de 80 sau 120 de kilograme… e o marjă de eroare foarte mare, ca să pronunţi exces, sau să recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi… Între omul de la munte… care bea apă puternic magnetizată şi aproape pură şi cel de la şes sau de la oraş care primesc apa cea mai infectă, cel de la munte va “dizolva” si elimina mult mai repede chimicalele!
Nu uitaţi că nu suntem la fel, că nu avem aceeaşi grupa sanguină, că diferă şi RH-ul - purtătorul de oxigen din sange!
Unii au în sânge predominant Cuprul (RH negativ) alţii, cei mai multi, au Fierul (RH pozitiv)!
Nu uitaţi ceea ce mulţi vor să ascundă: orice reacţie a apei cu sarea produce… căldură!!! Iar sarea formează pricipalul electrolit care, scos din sânge, reduce de… 11 000 de ori viteza transferului informaţional către creier!!! Mai simplu spus, lipsa sării din sânge…prosteşte!!!
Intuiţia îmi spune că ăsta este scopul lor real: să devenim legume! La muncă şi înapoi…acasă, la televizor…unde ni se repetă zilnic prostiile astea: excesul de sare zahăr şi grăsimi dăunează grav sănătaţii!
Dar excesul de alcool, tutun şi medicamente? De ce nu se fac campanii la TV cu acest subiect??? De ce nu se fac campanii contra etnobotanicelor ??? Nu este vorba de boală şi moarte, mai ales în rândul tinerilor? Ba da! Dar este vorba şi de bani, de mulţi bani, atât de mulţi încât viaţa copiilor şi a tinerilor…nu mai contează!!! Este vorba de profituri imense, accize şi taxe! Şi în fond este bine să ai multe “legume” în sistem ! Pentru ca legumele îşi plătesc taxele…la zi!
Amintiţi-vă! Ce face medicul prima dată când ajungi în spital? Îţi schimbă regimul alimentar: fără sare!!!! Adică taie legăturile informaţionale cu creierul, ca să poată trimite medicamentele peste tot în corp. Amorţeşte creierul pentru că altfel, acesta, ar reacţiona imediat la chimicalele administrate! Ar declanşa alergii! Dar zaharul? Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii ! Nu vorbim de “clasicul” zahăr alb, tos, chimizat la maxim!!! Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natura cu ajutorul apei ! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine… naturală!
Glucoza participă direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) adică a evoluţiei, vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentratia, vin din zaharurile naturale! Şi evoluţia dv. Genetică!
Grăsimile ?! Să vedem ce spun studiile! Colesterolul ajută la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale şi în ovar!!! Colesterolul este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformării de către ficat în acid biliar. Nivele joase ale colesterolului induse cu ajutorul medicamentelor, duc la apariţia… depresiei, comportamentului violent, sinucidere, creşterea riscului de infarct miocardic şi mai ales o slabă funcţionare a sistemului imunitar.
În trecut, cineva cu un regim alimentar ce conţinea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal. Asta până când, cei de la OMS, au hotărât să schimbe normele! Să le coboare la 200! Imediat, au apărut 36 de milioane de “bolnavi”, şi 4,3 de miliarde de dolari pe an, câştig, dintr-un foc!…
Între vrăjeala ştiinţifică a unora şi intuiţia lui strămoşească, ciobanul român a ales intuiţia!… tot cu slană, pită, ceapa şi pălincă trăieşte! Nu face exces şi trăieşte mult şi bune… cum aţi vrea sa-şi crească altfel oile, să lupte cu frigul, cu ploile, cu lupii? Şi toate astea până pe la 60-70 de ani… cu cojocul miţos de 40 de kilograme pe umeri şi bota în mână?
Sursa: ROMANIA STRAINILOR
Între copilul de 20 de kilograme şi adultul de 80 sau 120 de kilograme… e o marjă de eroare foarte mare, ca să pronunţi exces, sau să recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi… Între omul de la munte… care bea apă puternic magnetizată şi aproape pură şi cel de la şes sau de la oraş care primesc apa cea mai infectă, cel de la munte va “dizolva” si elimina mult mai repede chimicalele!
Nu uitaţi că nu suntem la fel, că nu avem aceeaşi grupa sanguină, că diferă şi RH-ul - purtătorul de oxigen din sange!
Unii au în sânge predominant Cuprul (RH negativ) alţii, cei mai multi, au Fierul (RH pozitiv)!
Nu uitaţi ceea ce mulţi vor să ascundă: orice reacţie a apei cu sarea produce… căldură!!! Iar sarea formează pricipalul electrolit care, scos din sânge, reduce de… 11 000 de ori viteza transferului informaţional către creier!!! Mai simplu spus, lipsa sării din sânge…prosteşte!!!
Intuiţia îmi spune că ăsta este scopul lor real: să devenim legume! La muncă şi înapoi…acasă, la televizor…unde ni se repetă zilnic prostiile astea: excesul de sare zahăr şi grăsimi dăunează grav sănătaţii!
Dar excesul de alcool, tutun şi medicamente? De ce nu se fac campanii la TV cu acest subiect??? De ce nu se fac campanii contra etnobotanicelor ??? Nu este vorba de boală şi moarte, mai ales în rândul tinerilor? Ba da! Dar este vorba şi de bani, de mulţi bani, atât de mulţi încât viaţa copiilor şi a tinerilor…nu mai contează!!! Este vorba de profituri imense, accize şi taxe! Şi în fond este bine să ai multe “legume” în sistem ! Pentru ca legumele îşi plătesc taxele…la zi!
Amintiţi-vă! Ce face medicul prima dată când ajungi în spital? Îţi schimbă regimul alimentar: fără sare!!!! Adică taie legăturile informaţionale cu creierul, ca să poată trimite medicamentele peste tot în corp. Amorţeşte creierul pentru că altfel, acesta, ar reacţiona imediat la chimicalele administrate! Ar declanşa alergii! Dar zaharul? Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii ! Nu vorbim de “clasicul” zahăr alb, tos, chimizat la maxim!!! Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natura cu ajutorul apei ! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine… naturală!
Glucoza participă direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) adică a evoluţiei, vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentratia, vin din zaharurile naturale! Şi evoluţia dv. Genetică!
Grăsimile ?! Să vedem ce spun studiile! Colesterolul ajută la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale şi în ovar!!! Colesterolul este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformării de către ficat în acid biliar. Nivele joase ale colesterolului induse cu ajutorul medicamentelor, duc la apariţia… depresiei, comportamentului violent, sinucidere, creşterea riscului de infarct miocardic şi mai ales o slabă funcţionare a sistemului imunitar.
În trecut, cineva cu un regim alimentar ce conţinea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal. Asta până când, cei de la OMS, au hotărât să schimbe normele! Să le coboare la 200! Imediat, au apărut 36 de milioane de “bolnavi”, şi 4,3 de miliarde de dolari pe an, câştig, dintr-un foc!…
Între vrăjeala ştiinţifică a unora şi intuiţia lui strămoşească, ciobanul român a ales intuiţia!… tot cu slană, pită, ceapa şi pălincă trăieşte! Nu face exces şi trăieşte mult şi bune… cum aţi vrea sa-şi crească altfel oile, să lupte cu frigul, cu ploile, cu lupii? Şi toate astea până pe la 60-70 de ani… cu cojocul miţos de 40 de kilograme pe umeri şi bota în mână?
Sursa: ROMANIA STRAINILOR
Ploaie de stele 12-13 august 2011
Pe la mijlocul lunii august, toti cei pasionati de jocul luminilor pe bolta instelata au parte de o adevarata ploaie de stele. Asa-zisa „ploaie de meteoriti”, „ploaie de stele” sau cunoscuta si ca „Perseidele”, este cauzata de trecerea Pamantului prin coada cometei Swift-Tuttle. Ca urmare a acestui fapt, pe cer se pot observa stele cazatoare cu o frecventa mult mai ridicata decat in restul anului. Spectacolul nocturn al roiului de meteori (Perseidele) este demn de urmarit atunci cand activitatea atinge punctul maxim (11.08-24.08). In aceasta perioada pot fi observati nu numai meteori sporadici ci si meteori ce vin din constelatia Perseus.
Stelele cazatoare pot aparea oriunde pe cer, insa coada lor va fi indreptata intotdeauna spre Perseus. Aceasta iluzie optica a dus la denumirea de „Perseide”. Numele de „stea cazatoare” vine din vechime, cand, privind cerul, oamenii vedeau, din cand in cand, cum stelele picau. Desigur, steaua nu cade. Este doar o particula minuscula numita de astronomi meteorit, care a intrat in atmosfera Pamantului si la frecare cu aerul a luat foc.
Desfatare pentru curiosi
Oamenii de stiinta sustin ca perioada de varf a ploii de stele este o desfatare pentru curiosi atunci cand Luna lipseste de pe cer. Chiar daca Pamantul trece in fiecare an prin centura de meteoriti denumita Perseidele, doar la trei ani o data se intampla ca Luna Noua si ploaia de meteoriti sa coincida, dand nastere unuia dintre cele mai frumoase spectacole astronomice. Un astfel de spectacol fascinant a avut loc in noaptea de 12 spre 13 august 2010. Dupa cum aveam sa aflam de la Societatea Astronomica Romana de Meteori, perioada de varf a evenimentului a fost intre orele 2,30 si 5,00 cand au putut fi observati 80-100 de meteori pe ora.
Conform celor spuse de specialistii Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Bucuresti, in aceasta perioada au fost admirati, pe langa meteorii ce nu apartin unui curent si meteori ce par ca vin din constelatia Perseus. Urmarind bolta cereasca au putut fi vazute stelele si Calea Lactee, iar uneori o dara luminoasa, ce a durat mai putin de o secunda, „migra” printre ele. Anul acesta insa, in octombrie, sustin specialistii NASA, spectacolul oferit de Draconeide (alti meteoriti) va fi unul de exceptie. In atmosfera Pamantului se vor dezintegra aproximativ 750 de meteoriti pe ora, transformand evenimentul intr-unul celest. Cele mai propice locuri unde va putea fi urmarit spectacolul Draconeidelor sunt: Europa, Africa si Orientul Mijlociu.
Fie ca se numesc Perseide, Draconeide sau Leonide, aceste „ploi de stele” au darul de a crea in Univers o lume a cunoasterii spre care noi, pamantenii, ne indreptam privirile cu uimire si bucurie.
IOANA FLORIA
Sursa:ENERGIA NOUA
Stelele cazatoare pot aparea oriunde pe cer, insa coada lor va fi indreptata intotdeauna spre Perseus. Aceasta iluzie optica a dus la denumirea de „Perseide”. Numele de „stea cazatoare” vine din vechime, cand, privind cerul, oamenii vedeau, din cand in cand, cum stelele picau. Desigur, steaua nu cade. Este doar o particula minuscula numita de astronomi meteorit, care a intrat in atmosfera Pamantului si la frecare cu aerul a luat foc.
Desfatare pentru curiosi
Oamenii de stiinta sustin ca perioada de varf a ploii de stele este o desfatare pentru curiosi atunci cand Luna lipseste de pe cer. Chiar daca Pamantul trece in fiecare an prin centura de meteoriti denumita Perseidele, doar la trei ani o data se intampla ca Luna Noua si ploaia de meteoriti sa coincida, dand nastere unuia dintre cele mai frumoase spectacole astronomice. Un astfel de spectacol fascinant a avut loc in noaptea de 12 spre 13 august 2010. Dupa cum aveam sa aflam de la Societatea Astronomica Romana de Meteori, perioada de varf a evenimentului a fost intre orele 2,30 si 5,00 cand au putut fi observati 80-100 de meteori pe ora.
Conform celor spuse de specialistii Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Bucuresti, in aceasta perioada au fost admirati, pe langa meteorii ce nu apartin unui curent si meteori ce par ca vin din constelatia Perseus. Urmarind bolta cereasca au putut fi vazute stelele si Calea Lactee, iar uneori o dara luminoasa, ce a durat mai putin de o secunda, „migra” printre ele. Anul acesta insa, in octombrie, sustin specialistii NASA, spectacolul oferit de Draconeide (alti meteoriti) va fi unul de exceptie. In atmosfera Pamantului se vor dezintegra aproximativ 750 de meteoriti pe ora, transformand evenimentul intr-unul celest. Cele mai propice locuri unde va putea fi urmarit spectacolul Draconeidelor sunt: Europa, Africa si Orientul Mijlociu.
Fie ca se numesc Perseide, Draconeide sau Leonide, aceste „ploi de stele” au darul de a crea in Univers o lume a cunoasterii spre care noi, pamantenii, ne indreptam privirile cu uimire si bucurie.
IOANA FLORIA
Sursa:ENERGIA NOUA
Legea lui Unu si invatatura lui Iisus
Dupa cum ati vazut pana acum pe acest blog, “Legea lui Unu” incepe sa se contureze tot mai clar ca si un sistem bine-definit de gandire si abordare a Creatiei, in cadrul stiintei pe care am numit-o Ergoexie. In articolul de fata vreau sa prezint felul in care poate fi inteleasa viata si lucrarea omului Iisus, din perspectiva acestui sistem, liber de orice dogma religioasa.
Crestinismul a ajuns sa interpreteze intr-un mod deviant semnificatia lui Iisus ca si invatator, prin simplul fapt ca l-au pus intr-o pozitie de neatins, pe un piedestal. Au luat cuvintele lui (care chiar si asa nu s-au pastrat cu exactitate dupa atata timp) ad-literam, si au ratat semnificatia. Dar era evident sa se intample asa. Ca sa poata fi intelese niste cuvinte, emitatorul si receptorul trebuie sa fie pe aproximativ acelasi nivel de intelegere si sa confere cuvintelor acelasi sens pentru ca acea comunicare sa poata avea loc. Ori in cazul lui Iisus, pentru a fi inteles, este nevoie de o mare profunzime si o dezvoltare interioara personala pe care majoritatea ascultatorilor lui nu o aveau si nu o au. Si atunci ce le ramane decat sa interpreteze cuvintele cu sensurile pe care le cunosc ei, care sunt departe de semnificatia data de Iisus.
Prin Legea lui Unu se observa ca Iisus a atins un prag de constiinta care depasea gandirea generala din vremea lui, mai ales ca ceea ce predica era rezultatul unor descoperiri realizate prin meditatii si auto-initieri de lunga durata. Intr-o vreme ca si cea de atunci, el a adus viziunea unui Tata-Creator iubitor, unui neam care pana atunci a trait cu viziunea unui Dumnezeu violent, gelos, razbunator si foarte dur, demn de frica. El a aratat prin propriul lui exemplu ce inseamna Unicul Fiu al lui Dumnezeu, adica manifestarea Creatorului Unic in om printr-un devotament si dedicare totale. Unul dintre stadiile de dezvoltare spirituala pe care Iisus l-a depasit a fost acela al transmutarii eului, a personalitatii lui. Desi ca si om inca manifesta o forma de personalitate, Iisus comunica de pe o alta pozitie a eului, o forma care nu se distingea de ceea ce poate fi numita drept “transpunere a Scanteii Divine in forma umana”. Fiecare om, fiecare fiinta si obiect reprezinta o farama din Creator, noi facand parte din Creatie – “corpul” Creatorului. Astfel, esenta Lui se gaseste in tot si toate, indiferent de marime sau forma. Cand constiinta (si ea parte din Unul) care actioneaza printr-un anumit om, reuseste sa atinga un grad de perceptie si extindere care sa-i permita sa manifeste in mod lucid prezenta acelei “Scantei Divine”, ea nu se mai poate identifica prin persoana pamanteana a omului respectiv. Constiinta va incepe sa comunice si sa se manifeste prin prisma noii ei realitati, aceea de impersonatoare a “Scanteii Divine”. Iisus, in cadrul comunitatii evreiesti cu profetiile ei, a numit aceasta impersonare drept “coborarea pe Pamant” a Unicului Fiu al lui Dumnezeu. Unic, pentru ca este o singura astfel de Scanteie, regasita in toate formele existente. Si Fiu, pentru ca Iisus il privea pe Creator ca pe o prezenta parinteasca. Atunci cand el a spus ca este “Fiul lui Dumnezeu”, nu facea o afirmatie despre propria lui persoana si fiinta fizica, ci despre starea constiintei sale. Insa acest lucru ar avea sens doar pentru un cunoscator al proceselor spirituale profunde, deci un asa-numit initiat. Pentru un om de rand care nu cunoaste aceste lucruri, Iisus a fost vazut ca facand o afirmatie despre persoana lui.
Pe langa asta, Iisus a petrecut in perioada lipsa din Evanghelii din viata lui, multi ani in zona India-Tibet si zonele apropiate, cum ar fi Siria, Egipt si regiunea Mesopotamiei. Nu este un lucru acceptat de multi, si cu atat mai putin nu se prea crede in putinele dovezi evidente existente. Dar se observa in gandirea si comportamentul lui notiuni deprinse din invataturile tipice ale acelor regiuni, cuprinse in Vede (precum Bhagavad-Gita) si in discipline precum diferitele tipuri de Yoga antice (Bhakti Yoga, spre exemplu). Insa Iisus a trecut de multiplele etape prezente in aceste practici, de toate cele care le considera obstacole si a ajuns sa observe o cale clara spre Sursa. Dedicarea fata de Unul-Creator, fata de tot ce exista, i-a adus prin cunoastere clara si descoperire lucida ceea ce el a numit “iubirea aproapelui”. Cand a ajuns sa perceapa si sa inteleaga Creatia ca si un Intreg (si implicatiile acestei revelatii), si nu doar sa gandeasca asa, cand a atins aces grad de constiinta, iubirea aproapelui a venit ca si consecinta naturala, de neocolit.
Astfel, aceste doua lucruri sunt legate intre ele in sfaturile date de el: iubeste pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima, din tot sufletul, cu tot cugetul, si iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti. Legatura se observa in faptul ca odata atinsa iubirea de sine (acceptarea tuturor lucrurilor “bune” si “rele” din propria fiinta si impacarea cu ele), iubirea Creatorului prezent in aproapele omului vine ca si consecinta a lipsei conflictului cu vreun aspect din om sau din intreaga viata. Prin “conflict” aici ma refer la lupta de a respinge existenta acelui aspect. Deci, precum in Legea lui Unu, iubirea Intregului la Iisus este o forma de comuniune bazata pe impacarea cu existenta fiecarui aspect din om si din viata umana. Si totusi, asta nu inseamna ca el accepta orice forma de manifestare umana in viata lui, cu efecte directe asupra fiintei lui. Se observa acest lucru in anumite parti ale evangheliilor, precum evenimentul in care el i-a alungat pe negustorii de animale din Templul din Ierusalim, cu bice. Impacarea cu aceste parti ale omului nu insemna si supunerea oarba si neconditionata la orice ar putea face aceste parti din oameni asupra lui.
O alta parte importanta a invataturii lui Iisus o reprezinta schimbarea de la legea talionului (o forma de razbunare prin a oferi celui ce te ataca, spre exemplu, exact acelasi lucru inapoi, sa iei de la un om ceea ce ti-a luat si el, ochi pentru ochi si dinte pentru dinte etc) la o forma de a actiona total opusa: aceea de a intoarce si celalalt obraz atunci cand un om il ataca pe alt om. Sensul acestei legi nu trebuie luata ad-literam, evident. Nu se insinua renuntarea la auto-aparare si protejarea propriului corp in caz de atac, ci la a nu mai intretine un conflict prin a oferi acelasi atac inapoi atacatorului. Pe langa asta, el incuraja intelegerea legii cauza-efect: fiecare fapta, a fiecarui om, va primi de la Univers inapoi exact acelasi lucru. Graba sa facem noi justitia in locul Universului, duce de multe ori la erori de intelegere a situatiilor. Iar Iisus indemna ca oamenii sa poata intoarce celalalt obraz daca erau loviti (simbolic zis), si astfel sa nu intretina acel conflict, sa nu-l hraneasca prin noi actiuni ofensive. Din nou subliniez ca nu incuraja renuntarea la auto-aparare. In Legea lui Unu, acest lucru se regaseste sub forma indemnului de a gasi cea mai putin ofensiva (atat din punct de vedere fizic cat si mental si emotional) cale de a evita sau calma un conflict in cazul in care acesta apare in viata unui om. Iar razbunarea este exclusa, pe baza intelegerii legii cauza-efect. Rasplata pentru fiecare actiune umana vine singura; asa este construit Universul, si nu se poate scapa de asta.
Un alt exemplu din invatatura lui Iisus este legat de “Regatul lui Dumnezeu” sau “Imparatia Cerurilor”. Tinand cont de limbajul de atunci, aceasta expresie se referea la o stare anume a constiintei umane, la scara colectiva in principal. Acest regat nu era un loc fizic, nici un loc nefizic pe cat o stare a constiintei omului. Lucrul acesta a fost sustinut de sfatul pe care Iisus l-a dat unui preot: ca sa ajunga omul in Imparatia lui Dumnezeu, trebuie sa moara si sa se renasca drept copil. Simbolismul din acest indemn transmite faptul ca omul trebuie sa renunte la propria personalitate, la propriul eu inchistat intr-o imagine prin a realiza ca el nu este nici una din identitatile pe care crede ca le are. Un copil are o atitudine lipsita de astfel de imagini despre propria persoana, si este deschis spre ceva care se afla in adancul lui, diferit de orice forma pe care eul/identitatea proprie o poate lua. Astfel, eul omului trebuie sa devina flexibil, nefixat pe vreo forma, si deschis catre ceea ce fiinta umana este cu adevarat in esenta sa, lucru ce nu poate fi explicat in cuvinte sau formulat de minte. Acesta trebuie trait pentru a fi inteles, nu rationalizat. Privind in felul acesta, Iisus indemna ca omul sa invete sa-si dizolve granitele eului, sa-i permita sa se extinda si sa inglobeze adevarata natura umana, pentru ca doar astfel poate sa ajunga sa traiasca prin constiinta in starea numita “Imparatia lui Dumnezeu”. Ce este aceasta “Imparatie” decat o stare de constiinta in care omul traieste cunoscandu-si esenta si manifestand-o in cel mai echilibrat mod in raport cu toata Creatia din jurul sau.
In Legea lui Unu, acest indemn apare ca si sfat spre a nu se fixa omul pe vreo identitate proprie, ci sa ramana dinamic si sa inteleaga ca nimic nu sta pe loc ci totul se schimba. Nefiind fixat pe vreo imagine despre propria persoana, “privirea” interioara a omului nu este obturata de vreo iluzie personala si poate sa distinga, treptat, ce este de fapt fiinta umana.
Pe langa multe alte sfaturi si indemnuri care constituie invatatura lui Iisus (asupra carora voi mai reveni pe viitor), un lucru central este important de observat: acest om a avut de transmis ceva ce nu era legat de vreo religie sau vreun ritual aparte, ci era un exemplu pentru un stil de viata liber si neingradit de idei dogmatice. In aceasta libertate, omul era indemnat sa-si gaseasca in adancul lui propria Scanteie din Creator, sa-i traiasca sensul si, prin asta, sa ajunga sa iubeasca (ca si consecinta a acestor descoperiri, si nu impusa) tot ceea ce inseamna viata si om, atat cele “bune” cat si cele “rele”, si sa ajunga sa simta distinct si lucid ce inseamna sa actioneze echilibrat cu el insusi si cu aproapele sau. Pentru asta, nu este nevoie de preoti si de alt intermediari, nu e nevoie de un lacas asa-zis sfant, ci este nevoie ca omul sa realizeze ceea ce a spus si Iisus: ca propria fiinta a omului este Templul lui Dumnezeu impreuna cu toate componentele sale (trup, mental, emotii si altele) in care, daca o “curatam” si o eliberam de toate obstacolele si lucrurile inutile din ea, Scanteia Divina ajunge sa se manifeste tot mai tare si puternic in mod automat, fara sa fie nevoie sa o chemam ci doar sa stim sa o acceptam si sa o primim.
Indemnul este simplu. Punerea in practica dureaza… dar merita intotdeauna.
Sursa: GANDURI DIN ATLNTIDA
Crestinismul a ajuns sa interpreteze intr-un mod deviant semnificatia lui Iisus ca si invatator, prin simplul fapt ca l-au pus intr-o pozitie de neatins, pe un piedestal. Au luat cuvintele lui (care chiar si asa nu s-au pastrat cu exactitate dupa atata timp) ad-literam, si au ratat semnificatia. Dar era evident sa se intample asa. Ca sa poata fi intelese niste cuvinte, emitatorul si receptorul trebuie sa fie pe aproximativ acelasi nivel de intelegere si sa confere cuvintelor acelasi sens pentru ca acea comunicare sa poata avea loc. Ori in cazul lui Iisus, pentru a fi inteles, este nevoie de o mare profunzime si o dezvoltare interioara personala pe care majoritatea ascultatorilor lui nu o aveau si nu o au. Si atunci ce le ramane decat sa interpreteze cuvintele cu sensurile pe care le cunosc ei, care sunt departe de semnificatia data de Iisus.
Prin Legea lui Unu se observa ca Iisus a atins un prag de constiinta care depasea gandirea generala din vremea lui, mai ales ca ceea ce predica era rezultatul unor descoperiri realizate prin meditatii si auto-initieri de lunga durata. Intr-o vreme ca si cea de atunci, el a adus viziunea unui Tata-Creator iubitor, unui neam care pana atunci a trait cu viziunea unui Dumnezeu violent, gelos, razbunator si foarte dur, demn de frica. El a aratat prin propriul lui exemplu ce inseamna Unicul Fiu al lui Dumnezeu, adica manifestarea Creatorului Unic in om printr-un devotament si dedicare totale. Unul dintre stadiile de dezvoltare spirituala pe care Iisus l-a depasit a fost acela al transmutarii eului, a personalitatii lui. Desi ca si om inca manifesta o forma de personalitate, Iisus comunica de pe o alta pozitie a eului, o forma care nu se distingea de ceea ce poate fi numita drept “transpunere a Scanteii Divine in forma umana”. Fiecare om, fiecare fiinta si obiect reprezinta o farama din Creator, noi facand parte din Creatie – “corpul” Creatorului. Astfel, esenta Lui se gaseste in tot si toate, indiferent de marime sau forma. Cand constiinta (si ea parte din Unul) care actioneaza printr-un anumit om, reuseste sa atinga un grad de perceptie si extindere care sa-i permita sa manifeste in mod lucid prezenta acelei “Scantei Divine”, ea nu se mai poate identifica prin persoana pamanteana a omului respectiv. Constiinta va incepe sa comunice si sa se manifeste prin prisma noii ei realitati, aceea de impersonatoare a “Scanteii Divine”. Iisus, in cadrul comunitatii evreiesti cu profetiile ei, a numit aceasta impersonare drept “coborarea pe Pamant” a Unicului Fiu al lui Dumnezeu. Unic, pentru ca este o singura astfel de Scanteie, regasita in toate formele existente. Si Fiu, pentru ca Iisus il privea pe Creator ca pe o prezenta parinteasca. Atunci cand el a spus ca este “Fiul lui Dumnezeu”, nu facea o afirmatie despre propria lui persoana si fiinta fizica, ci despre starea constiintei sale. Insa acest lucru ar avea sens doar pentru un cunoscator al proceselor spirituale profunde, deci un asa-numit initiat. Pentru un om de rand care nu cunoaste aceste lucruri, Iisus a fost vazut ca facand o afirmatie despre persoana lui.
Pe langa asta, Iisus a petrecut in perioada lipsa din Evanghelii din viata lui, multi ani in zona India-Tibet si zonele apropiate, cum ar fi Siria, Egipt si regiunea Mesopotamiei. Nu este un lucru acceptat de multi, si cu atat mai putin nu se prea crede in putinele dovezi evidente existente. Dar se observa in gandirea si comportamentul lui notiuni deprinse din invataturile tipice ale acelor regiuni, cuprinse in Vede (precum Bhagavad-Gita) si in discipline precum diferitele tipuri de Yoga antice (Bhakti Yoga, spre exemplu). Insa Iisus a trecut de multiplele etape prezente in aceste practici, de toate cele care le considera obstacole si a ajuns sa observe o cale clara spre Sursa. Dedicarea fata de Unul-Creator, fata de tot ce exista, i-a adus prin cunoastere clara si descoperire lucida ceea ce el a numit “iubirea aproapelui”. Cand a ajuns sa perceapa si sa inteleaga Creatia ca si un Intreg (si implicatiile acestei revelatii), si nu doar sa gandeasca asa, cand a atins aces grad de constiinta, iubirea aproapelui a venit ca si consecinta naturala, de neocolit.
Astfel, aceste doua lucruri sunt legate intre ele in sfaturile date de el: iubeste pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima, din tot sufletul, cu tot cugetul, si iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti. Legatura se observa in faptul ca odata atinsa iubirea de sine (acceptarea tuturor lucrurilor “bune” si “rele” din propria fiinta si impacarea cu ele), iubirea Creatorului prezent in aproapele omului vine ca si consecinta a lipsei conflictului cu vreun aspect din om sau din intreaga viata. Prin “conflict” aici ma refer la lupta de a respinge existenta acelui aspect. Deci, precum in Legea lui Unu, iubirea Intregului la Iisus este o forma de comuniune bazata pe impacarea cu existenta fiecarui aspect din om si din viata umana. Si totusi, asta nu inseamna ca el accepta orice forma de manifestare umana in viata lui, cu efecte directe asupra fiintei lui. Se observa acest lucru in anumite parti ale evangheliilor, precum evenimentul in care el i-a alungat pe negustorii de animale din Templul din Ierusalim, cu bice. Impacarea cu aceste parti ale omului nu insemna si supunerea oarba si neconditionata la orice ar putea face aceste parti din oameni asupra lui.
O alta parte importanta a invataturii lui Iisus o reprezinta schimbarea de la legea talionului (o forma de razbunare prin a oferi celui ce te ataca, spre exemplu, exact acelasi lucru inapoi, sa iei de la un om ceea ce ti-a luat si el, ochi pentru ochi si dinte pentru dinte etc) la o forma de a actiona total opusa: aceea de a intoarce si celalalt obraz atunci cand un om il ataca pe alt om. Sensul acestei legi nu trebuie luata ad-literam, evident. Nu se insinua renuntarea la auto-aparare si protejarea propriului corp in caz de atac, ci la a nu mai intretine un conflict prin a oferi acelasi atac inapoi atacatorului. Pe langa asta, el incuraja intelegerea legii cauza-efect: fiecare fapta, a fiecarui om, va primi de la Univers inapoi exact acelasi lucru. Graba sa facem noi justitia in locul Universului, duce de multe ori la erori de intelegere a situatiilor. Iar Iisus indemna ca oamenii sa poata intoarce celalalt obraz daca erau loviti (simbolic zis), si astfel sa nu intretina acel conflict, sa nu-l hraneasca prin noi actiuni ofensive. Din nou subliniez ca nu incuraja renuntarea la auto-aparare. In Legea lui Unu, acest lucru se regaseste sub forma indemnului de a gasi cea mai putin ofensiva (atat din punct de vedere fizic cat si mental si emotional) cale de a evita sau calma un conflict in cazul in care acesta apare in viata unui om. Iar razbunarea este exclusa, pe baza intelegerii legii cauza-efect. Rasplata pentru fiecare actiune umana vine singura; asa este construit Universul, si nu se poate scapa de asta.
Un alt exemplu din invatatura lui Iisus este legat de “Regatul lui Dumnezeu” sau “Imparatia Cerurilor”. Tinand cont de limbajul de atunci, aceasta expresie se referea la o stare anume a constiintei umane, la scara colectiva in principal. Acest regat nu era un loc fizic, nici un loc nefizic pe cat o stare a constiintei omului. Lucrul acesta a fost sustinut de sfatul pe care Iisus l-a dat unui preot: ca sa ajunga omul in Imparatia lui Dumnezeu, trebuie sa moara si sa se renasca drept copil. Simbolismul din acest indemn transmite faptul ca omul trebuie sa renunte la propria personalitate, la propriul eu inchistat intr-o imagine prin a realiza ca el nu este nici una din identitatile pe care crede ca le are. Un copil are o atitudine lipsita de astfel de imagini despre propria persoana, si este deschis spre ceva care se afla in adancul lui, diferit de orice forma pe care eul/identitatea proprie o poate lua. Astfel, eul omului trebuie sa devina flexibil, nefixat pe vreo forma, si deschis catre ceea ce fiinta umana este cu adevarat in esenta sa, lucru ce nu poate fi explicat in cuvinte sau formulat de minte. Acesta trebuie trait pentru a fi inteles, nu rationalizat. Privind in felul acesta, Iisus indemna ca omul sa invete sa-si dizolve granitele eului, sa-i permita sa se extinda si sa inglobeze adevarata natura umana, pentru ca doar astfel poate sa ajunga sa traiasca prin constiinta in starea numita “Imparatia lui Dumnezeu”. Ce este aceasta “Imparatie” decat o stare de constiinta in care omul traieste cunoscandu-si esenta si manifestand-o in cel mai echilibrat mod in raport cu toata Creatia din jurul sau.
In Legea lui Unu, acest indemn apare ca si sfat spre a nu se fixa omul pe vreo identitate proprie, ci sa ramana dinamic si sa inteleaga ca nimic nu sta pe loc ci totul se schimba. Nefiind fixat pe vreo imagine despre propria persoana, “privirea” interioara a omului nu este obturata de vreo iluzie personala si poate sa distinga, treptat, ce este de fapt fiinta umana.
Pe langa multe alte sfaturi si indemnuri care constituie invatatura lui Iisus (asupra carora voi mai reveni pe viitor), un lucru central este important de observat: acest om a avut de transmis ceva ce nu era legat de vreo religie sau vreun ritual aparte, ci era un exemplu pentru un stil de viata liber si neingradit de idei dogmatice. In aceasta libertate, omul era indemnat sa-si gaseasca in adancul lui propria Scanteie din Creator, sa-i traiasca sensul si, prin asta, sa ajunga sa iubeasca (ca si consecinta a acestor descoperiri, si nu impusa) tot ceea ce inseamna viata si om, atat cele “bune” cat si cele “rele”, si sa ajunga sa simta distinct si lucid ce inseamna sa actioneze echilibrat cu el insusi si cu aproapele sau. Pentru asta, nu este nevoie de preoti si de alt intermediari, nu e nevoie de un lacas asa-zis sfant, ci este nevoie ca omul sa realizeze ceea ce a spus si Iisus: ca propria fiinta a omului este Templul lui Dumnezeu impreuna cu toate componentele sale (trup, mental, emotii si altele) in care, daca o “curatam” si o eliberam de toate obstacolele si lucrurile inutile din ea, Scanteia Divina ajunge sa se manifeste tot mai tare si puternic in mod automat, fara sa fie nevoie sa o chemam ci doar sa stim sa o acceptam si sa o primim.
Indemnul este simplu. Punerea in practica dureaza… dar merita intotdeauna.
Sursa: GANDURI DIN ATLNTIDA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)