http://www.youtube.com/watch?v=yR0Hfe6FZ5s&feature=related Film cu David Wilcock
ENIGMA 2012 un film extrem de interesant cu o conferinta tinuta de David Wilcock, una dintre cele mai interesante personalitati din vremurile noastre
http://www.youtube.com/watch?v=uuShBDBE6IM David Wilcock DRUMUL CATRE INALTARE
cerc din lanuri
Articol de Michael Salla
NASA a anunţat în 16 decembrie 2008 că s-a detectat o imensă gaură în câmpul magnetic al Pământului, câmp care înconjoară planeta protejând-o de vântul solar (energie plasmatică emisă de soare). Pe întreaga durată a noului ciclu energetic solar, această plasmă nu va mai fi oprită de câmpul magnetic protector al planetei, şi va ajunge, prin breşa imensă (estimare NASA: de 4 ori mai mare decât planeta), pe suprafaţa Terrei.
De ce nu am auzit de asta pînă acum? Pentru că activitatea solară a fost la minim pînă recent, iar acum urmeză un nou ciclu solar care va avea un maxim în anul 2012. Coincidenţă? De ce iarăşi 2012?
Lipsa activităţii solare a permis unor comentatori ştiinţifici să speculeze că urmează să intrăm întro mini-eră glaciară. Cu toate acestea, o echipă de cercetători condusă de Mausumi Dikpati a afirmat în 2006 că următoarea perioadă de activitate solară va avea un maxim mai mare cu pînă la 50 % decât precedentul ciclu.
Această activitate crescută a soarelui va face ca uriaşe cantităţi de masă solară coronară să fie expulzate, astfel că vântul solar va transporta un surplus de plasmă care va ajunge inevitabil pe Pământ, datorită găurii din magnetosfera planetei.
Iată cum explică situaţia un cercetător NASA: "Intrăm în noul ciclu solar (al 24-lea). Pentru motive care ne scapă, emisiile de masă solară coronară care au loc în ciclurile pare (ca acesta) lovesc Pământul cu un vârf care este totdeauna magnetizat Nord, iar astfel este posibil să se deschidă magnetosfera planetei şi să fie încărcată cu o imensă cantitate de plasmă chiar înainte de a începe furtuna solară. Este combinaţia perfect sincronizată pentru un eveniment unic."
Evenimentul unic la care se referă cercetătorul NASA este încetarea funcţionarii sateliţilor, sistemelor de telecomunicaţii (fixe sau mobile) şi a reţelei de transport electric terestre. Dar niciun cercetător nu doreşte să discute despre impactul acestei furtuni solare asupra sistemului bio-electric uman.
Sistemul bio-electric al fiecarei fiinţe umane de pe planetă va fi astfel impulsionat datorită încărcăturii suplimentare care vine de la soare. Ca urmare, mulţi vor simţi o încărcătură energetică mai mare decât pînă acum. Dacă fiecare se pregăteşte corect astfel încât corpul său să facă faţă noilor condiţii mai intens-energetice, atunci această creştere energetică ce vine de la soare poate duce la o îmbunătăţire semnificativă a abilităţilor umane.
Sistemul nervos uman este construit din miliarde de neuroni care comunică unul cu altul şi cu miile de miliarde de celule din corpul uman. Robert Becker a arătat că neuronii transmit informaţie prin mici semnale bio-electrice care pot fi foarte uşor influenţate masiv de condiţiile energetice exterioare. De aceea cei care trăiesc în apropierea liniilor de transport electric de înaltă tensiune suferă de deteriorarea sistemului bio-electric sensibil al corpului.
Efectul concret asupra sistemului nervos uman al acestei creşteri uriaşe energetice cauzată de plasma solară ajunsă pe suprafaţa planetei, nu este cunoscut. Şi nici acela asupra relaţiilor interumane şi al societăţii, în general.
Cu toate acestea, poate fi afirmat că această plasmă solară ce impulsionează sistemul bio-electric uman va influenţa categoric relaţiile şi comunicarea interumană. Asta pentru simplul motiv că micile semnale bio-electrice care formează comunicarea neuronală sunt sensibil modificate de condiţiile energetice exterioare.
Nick Begich, autor al volumului "Controlând mintea umană" (Controlling the human mind), a arătat cum industria militară americană a întreprins cercetări secrete asupra sistemului bio-electric uman. De exemplu, militarii au dat "undă verde" unui studiu la Universitatea Utah în 1985 (în urmă deci cu 25 de ani) care a avut ca rezultat cartea "Îndreptarul dozării frecvenţelor radio" (Radio Frequency Dosimetry Handbook) care studiază pe larg frecvenţele de rezonanţă electrică alte tuturor organelor şi ţesuturilor din corpul uman. Exact ca un recensământ. Aceste informaţii pot fi folosite pentru a determina un efect aproape instantaneu de distrugere sau de vindecare a organului vizat, în funcţie de tehnologiile folosite.
Aşa că din moment ce corpul uman este manipulabil bio-electric, prin tehnologii disponibile, oare ce ne aşteaptă în perioada imediat următoare care atinge apogeul în 2012? Este clar că şi noi, oamenii, suntem afectaţi gradat de aceste condiţii neobişnuite aduse de ciclul energetic solar. David Sibeck, cercetător în cadrul proiectului THEMIS, afirmă că gaura din magnetosfera planetei va exista pe întreaga durată a noului ciclu solar: "Trăim în vremuri foarte dure, pentru următorii 11 ani".
Ciclurile creierului reprezintă modul dominant în care neuronii comunică între ei pentru a organiza informaţiile senzoriale despre mediul înconjurător al fiinţei în cauză. În timpul perioadei de veghe omul experimentează două feluri de cicluri de funcţionare: beta (cu o frecvenţă de 14 - 40 cicluri pe secundă sau Hz) care reprezintă o stare cu intensă activitate mentală similara stressului, şi alpha (7,5 - 14 Hz) reprezentând o stare de relaxare mentală.
Frecvenţe mentale mai joase, theta (4 - 7,5 Hz) şi delta (0,5 - 4 Hz), sunt expresia unei inactivităţi fizice, dar mintea ajunge astfel să experimenteze stări de meditaţie profundă şi somnul. Cea mai înaltă (ca frecvenţă) stare a creierului, gamma (peste 40 Hz), reprezintă condiţia în care apar viziunile cognitive, adesea întâlnite la copii.
Pe măsură ce plasma energetică solară ajunge pe Pământ, este evident că aceste stări de funcţionare a creierului vor fi afectate. Pentru unii, această creştere a semnalelor bio-electrice între neuroni va determina intensificarea comunicării intra-neuronale sub forma stărilor beta. O analogie ar fi când un om care a trăit toată viaţa lui în tihna şi relaxarea unui mic sat din provincie, se mută în New York ! Alţii vor constata că le lipseşte vitalitatea datorită creşterii intense a electricităţii statice din mediul planetei.
Cei care reuşesc să-şi canalizeze surplusul de energie din sistemul nervos în moduri constructive vor reuşi foarte uşor să înceapă şi să realizeze proiecte la care de mult visau sau pe care le amânasera pînă atunci. Capacitatea de a trece foarte uşor de la o stare gamma la o stare alpha le va permite să beneficieze de viziuni creative, pentru că în faţa noilor condiţii socio-economice adesea bulversante trebuie să raspundem cu calm şi echilibru interior.
Secretul care ne permite să beneficiem de acest surplus energetic sub forma stărilor gamma este acela de a avea mereu o minte "deschisă" şi orientată pozitiv entru a fi capabili să integrăm armonios viziunile care apar. Odată ce am început să conştientizăm noile capacităţi cognitive mentale, este foarte important să integram cu echilibru noile viziuni în viaţa noastră.
O minte deschisa şi orientată pozitiv sunt condiţiile care ne permit să trecem cu bine această perioadă de creştere energetică solară pe care suntem obligaţi să o trăim. Vom fi astfel pregătiţi să folosim armonios acest surplus de energie care ne afectează modul de funcţionare bio-electric al creierului.
Mai mult, cei care se pregătesc zi de zi, conştient, pentru aceasta, devin gradat adevăraţi "profesionişti" în domeniul stărilor mentale şi beneficiază la maxim de pe urma creşterii energetice solare reuşind să-şi ridice viaţa pe culmi ale împlinirii şi creativităţii.
duminică, 18 septembrie 2011
CARTEA DE LUNI Cand nimeni nu te vrea. Întâlnire cu un copil care nu a putut să vină pe lume
Dragii mei, asa cum am promis, in fiecare luni trimit cate o prezentare de carte, intrucat, fiind multe, e posibil ca unele sa va fi scapat - si uneori, chiar cele importante. Aceasta carte arata ce simte un suflet cand este respins de mama, fie prin avort sau prin alte moduri de abandon.
Cu drag, Monica
Dupa imensul succes avut cu cartea Les neuf marches (Cei noua pasi), Daniel Meurois abordeaza inca o data mecanismele subtile ale nasterii si ale vietii. Daca acum cativa ani, in Les neuf marches a descoperit drumul pe care il alege un suflet pentru a se reincarna, nu se stie intotdeauna ce traieste o fiinta care nu reuseste sa vina pe lume. In termeni simpli si precisi, in aceasta lucrare este abordata problema avortului, a malformatiilor din nastere, a mortii infantile premature.
Cu ajutorul metodei de lucru care ii este proprie, autorul isi propune sa iasa in intampinarea catorva suflete, fata de care, din diverse motive, corpurile mamelor s-au inchis … sau nu s-au putut deschide.
Oare cum primesc si cum inteleg respingerea, aceste suflete „nedorite”? Suferinta lor are un sens? In sfarsit, de-o parte si de alta a cortinei vietii, cum se reconstruiesc ... pentru a putea construi? Cand nimeni nu te vrea explica, deculpabilizeaza, dar ne si face responsabili – avand meritul de a aborda, de o maniera total noua si insufletitoare, cateva dintre probele cele mai intime prin care poate trece astazi, un mare numar de femei … si de cupluri.
Cu o abundenta de detalii si de reflectii, Daniel Meurois ne livreaza, inca o data, o suma de informatii fara precedent.
Un ghid linistitor, pentru o mai buna depasire a ranilor pe care le consideram banale, le ascundem si mult prea des le negam.
UN FRAGMENT DIN CARTE
In fata mea sunt acum doua fiinte. Un barbat si o femeie. Nu-mi dau seama daca sunt goi sau imbracati in alb, intrucat nu reusesc sa vad altceva decat fetele lor. Ghicesc faptul ca, sub ei, solul este imaculat, dar nimic altceva… Nici un fel de decor, doar un fel de orizont, care ar putea contine orice alte orizonturi, la infinit…
Si Florence este acolo, in dreapta mea. Nu o vad mai mult decat o vazusem ceva mai devreme, dar o simt foarte bine. E ca un fel de suflu, care ii este propriu si care nu imi da drumul.
Era evident ca eram asteptati, chiar cu speranta. Privirile se muta de la unii la altii, aproape ca o imbratisare… afirmand, sau confirmand o anume complicitate. Si, fara sa se fi rostit vreun cuvant, iata-ne pe toti asezati, direct pe solul alb, formand un mic cerc contemplativ. Era ca o baie de lumina. Cum sa fi putut spera, sau macar imagina, o asemenea blandete, in urma cu doar cateva momente? Cum se poate ca doua realitati atat de divergente sa se apropie atat de mult?
Fara sa mai astepte, prezenta cu chip de barbat vine in intampinarea intrebarilor pe care mi le pun.
– Viata are nevoie de vointa pentru a-si mentine aprinsa faclia. Exista atata tristete si apasare in somnul unora! Nu-i asa ca te intrebi cum pot toate aceste suflete respinse sa spere ca, intr-o zi, vor iesi din greaua si cruda lor letargie… Ei bine, noua ne revine sarcina sa rezolvam aceasta…problema. Noi tocmai asta suntem, vointe, si, in aceasta calitate, am cerut sa fim lasate aici, pentru o vreme…
– Cuvantul vointa te surprinde, poate? Fara indoiala, te-ai fi asteptat sa spunem in primul rand ca suntem prezente de iubire… Dar, fara o vointa foarte puternica, iubirea de care are nevoie Viata aici ar ramane ceva inform.
Sigur, de aceea am ales sa traim in aceasta lume, tocmai pentru a distila toata iubirea de care are nevoie, nu putem nega acest lucru. Dar, forta noastra, puterea de trezire rezida in permanenta noastra, in suflul nostru neobosit. Vointa si rabdare… Daca iubirea noastra ar fi privata de aceste doua aripi, nu ar mai fi decat un joc dragut, fara substanta, un fel de scoica goala de orice continut.
Sa iubesti, da… Oh, desigur! Dar sa iubesti cu adevarat, profund si timp indelungat! Nu exista stimulente, nici speranta, nici trezire fara aceasta amploare a actului iubirii.
Ne-am exprimat dorinta de a veni aici pentru a incarna Viata. Nu ca niste mici flacarui care sa mentina o amintire, in fundul unei pesteri, nu, in nici un caz! Ci mai degraba ca niste focuri uriase, care trosnesc si tot trosnesc, pana cand ceilalti devin atenti la cantecul flacarilor lor si se deschid pentru povestea pe care o spun acestea…
– Cine sunteti?, intreaba Florence. Mai intai spune-mi cine sunteti… Vreau sa inteleg totul.
– Cine suntem noi? Pur si simplu, doua fiinte umane – doua suflete, ca si voi, care, in loc sa revenim intr-un corp de carne, am ales sa stam aici, in aceasta lume de prostratie, pentru a aduce si aici tresaririle vietii. Vezi, nu e nici un secret in toate astea! Noi am ajuns, e drumul nostru, intr-un punct unde notiunea de a te pune in slujba celorlalti se impune de la sine. Aceasta sfera de existenta ne-a chemat din adancul nostru, pentru ca eram gata sa-i acceptam exigentele.
– Dar ce faceti? Meditati? Va rugati in mijlocul acestor suflete respinse din prea multa violenta si ura?
– Totul depinde de realitatea pe care o pui in spatele acestor cuvinte. Daca, pentru tine, a te ruga si a medita sunt acte in deplinul sens al cuvantului, atunci da, noi suntem rugaciune si meditatie.
As vrea sa ma intelegi… Vreau sa spun ca aceste orientari ale fiintei noastre efectiv proiecteaza, si in toate sensurile, forte asemanatoare unor maini care, rand pe rand, mangaie dar si zgaltaie. Inima si mentalul, strans unite, pot crea impreuna degete de lumina, prin intermediul carora sa poata actiona. Stiai asta altfel decat ca teorie? Inima este suflul de iubire; mentalul, pentru vointa si limpezimea directiei ce trebuie pastrata.
Si apoi, noi si vorbim! Da, ii vorbim fiecareia dintre aceste fiinte, pe langa ale caror „cuiburi de bruma si de disperare” – cum le numim noi – ati trecut amandoi. Le spunem pe nume, aceasta vibratie intima, care este „codul genetic” al sufletului lor inca din Noaptea Vremii. Acest cod, prin precizia propriei melodii, este cel ce poate reusi sa stimuleze o constiinta, pana la a o scoate din letargie.
– Si atunci explodeaza suferinta, nu-i asa?
– Atunci, da, cand amintirea violului, a iubirii refuzate si cea a avortului urca la suprafata. Iata de ce, mai mult ca oricand, continuam sa ne oferim mainile de soare, vorbele, precum si valul fara nume al Vietii.
Vezi tu, rolul nostru este acela de consolatori. Unii adevarati! Nu acei hipnotizatori care, pentru a-l linisti, acopera spiritul cu un alt val, adormindu-l din nou. Cine consoleaza cu adevarat este cel care arata unde este durerea, cel care permite sa o privim in fata, dar care ii si da celuilalt suficienta forta pentru a se putea ridica deasupra propriului sau labirint.
Astfel, nu ne vom mai uita cu mila la aceste suflete indurerate, care dorm sau par ca dorm, chircite in ele. Nu le mai plangem…Nu intram niciodata in abisul ranilor lor. Compasiunea noastra este vigilenta si discernamant.
– Dar, de ce ai spus „care par sa doarma”? nu ma pot eu opri sa intreb, la randul meu. Exista minciuna in suferinta lor, la acest nivel al vietii?
Prezenta feminina este cea care imi raspunde. Isi mijeste ochii, care sunt numai zambet. Ochi ce par a spune ca au facut ocolul universului, pastrand in ei frumusetea calma a acestuia. Cred ca ei sunt cei care imi transmit mesajul.
– Nu am pomenit despre minciuna. Prefacatoria nu inseamna neaparat minciuna. Ea poate ascunde sau poate fi dovada existentei unor temeri. Daca unii par sa se fi inecat aici intr-un ocean de letargie, nu este in nici un caz pentru a minti Viata, ci pentru a se apara. Toropeala lor simulata reprezinta un ultim strigat de ajutor, dorindu-si ca un somn adevarat sa vina sa ii invaluie. Este, de asemenea, un apel subtil adresat noua, a caror prezenta ei o simt. Este modul lor de a striga, pentru ca nu mai gasesc acele cuvinte prin care sa-si poata exprima mania si tulburarea.
Si, totusi, nu mila vor sa o trezeasca in noi aceste fiinte, o mila care sa ne impinga spre ele. Mila nu stimuleaza progresul. Ea nu poate duce decat la ruina. Il chirceste pe cel care o primeste si-l sufoca, in mod subtil, pe cel care o ofera. As vrea sa intelegi bine, mila este simulacrul compasiunii. In nici una dintre lumi nu vei intalni vreo actiune de lumina care sa fie intreprinsa cu ajutorul ei. Mila poate fi un pansament… dar nu vindeca.
Aici, dragii mei prieteni, misiunea noastra este sa mergem in profunzimea lucrurilor. In fata unei dureri imense, este nevoie de o clarviziune pe masura. Prin intermediul a ceea ce voi numiti meditatie si rugaciune, dar care inseamna, mai ales, a asculta si a stimula dorinta de comunicare, noi intram in memoria fiintelor inclestate in suferinta lor. Incercam sa dezlegam ghemul incalcit al imprejurarilor care le-au condus in acest punct al existentei lor.
Vezi tu, inainte de a face un suflet sa invete din nou actiunea de a respira, trebuie sa ii golim plamanii de apa maniei, de cea a disperarii si de tot ceea ce nu intelege.
Iata care sunt adevaratele intrebari: ce a determinat-o pe aceasta fiinta chircita in ea insasi si care doarme, care se preface ca doarme, care gesticuleaza sau care se usuca tot mai tare, sa coboare intr-un fetus care este rezultatul unui viol? Pentru ce anume se auto-pedepseste? Ce mister se ascunde in spatele unei capcane atat de absurde?
E o intrebare delicata, pentru ca vizeaza istoria profunda, chiar esenta, as spune, a trei fiinte. A celei agresate, a agresorului si, in sfarsit, a celui care avea un fel de intalnire cu cei doi, prizonier intr-un embrion.
Trebuie sa intelegi, inainte de orice, ca scopul nostru nu este de a aborda cu tine motivele si lipsa de ratiune care determina o fiinta sa abuzeze de o alta, in ceea mai adanca intimitate a carnii si a sufletului acesteia: exista miliarde de circumstante, care trimit spre o multitudine de incarcaturi karmice. Exista o infinitate de raspunsuri privind motivele care pot determina ca o anume femeie, si nu o alta, sa cunoasca monstruozitatea unui viol si, eventual, a unui avort drept rezultat al violului.
Noi dorim mai degraba sa luminam inima fiintei care se afla prinsa in menghina unui intolerabil act al carnii.
Pozitia si suferinta sa, adesea atat de aproape de sfasierea in bucati, sunt ele rezultatul hazardului? Cu siguranta ca nu. Stii bine ca ideea aruncatului cu zarul, la intamplare, nu este altceva decat argumentul ignorantei. Orice poveste de viata este prinsa strans intr-o retea de alte miliarde si miliarde de povesti de viata.
Astfel, aranjarea destinelor se face conform unei matematici care depaseste cu mult pana si cel mai rafinat mod de intelegere umana. Ea se face intr-o zona a Constiintei Divine, unde conceptele noastre clasice de dreptate si nedreptate nu inseamna nimic.
Orice cauza are si un efect care, la randul lui, devine si el cauza unui alt efect... si tot asa, la infinit. Iata de ce noi nu judecam pe nimeni si nimic... Sarcina noastra este de a intampina, de a trezi, de a lumina, de a consola si apoi de a revitaliza.
Noi toti cei pe care ii vezi aici am fost, timp de una sau mai multe zile pe parcursul istoriei noastre, violatori si violati... sau chiar fetusii refuzati. De fiecare data, dincolo de ranile pe care aceste incercari ni le-au lasat in trup si in suflet, ne-am ridicat, pentru ca Forta fundamentala a Universului nu poate face altceva decat sa stea in noi. Aici, in acest loc de constiinta, am ajuns la un stadiu al devenirii noastre in care, mai clar ca niciodata, realizam ca trebuie sa participam la actiunile acestei Forte si nu doar sa le privim.
Tot de aici ne exprimam dorinta ca toti cei de pe Pamant care se afla, in momentul de fata, intr-un corp de carne si la care vor ajunge cuvintele noastre, sa isi orienteze fiinta, la modul cel mai profund, spre o cultura a vietii si nu spre moarte. Stii, nu doar cu o arma, cu o substanta chimica sau cu un mic instrument chirurgical se poate ucide. Ci, in primul rand, cu privarea de iubire.
Sufletele pe langa care am ales sa stam nu sunt decat prizoniere ale unui vid total in inima. Acest mod in care au fost chemate sa coboare intr-un pantec, apoi dezgustul cu care au fost gonite au facut din ele un fel de paria.
– Atunci, ar fi trebuit ca mama lor sa ii accepte? Nu se putu abtine Florence sa intrebe asa, abrupt.
– Crezi ca se poate raspunde cu da sau nu la o asemenea intrebare? Nimeni nu-i poate dicta unei femei ce sa faca sau sa nu faca intr-o astfel de situatie! Numai ea, in adancul cel mai intim al constiintei sale, trebuie sa-si puna singura intrebare care conteaza: „Voi fi in stare sa iubesc aceasta fiinta care vine in mine intr-un mod atat de teribil?”
Daca raspunsul este nu, adica in marea majoritate a cazurilor, noi, aici, in aceasta lume considerata invizibila, intelegem foarte bine, caci nimeni nu trebuie sa-si supraestimeze fortele.
In schimb, ceea ce deplangem, din punctul nostru de vedere, este faptul ca, cei care sunt expulzati in asemenea imprejurari, sunt privati de sansa de a avea suflet. Caci, fara nici o indoiala, a-i spune unei fiinte „nu” cu manie, cu dezgust si cu ura, asta inseamna, sa o privezi de suflet si de respectul de sine.
Cine se vede legat de un embrion dupa un viol, ramane o fiinta umana intreaga si in nici un caz nu trebuie aruncata in categoria „lucrurilor” de care ne debarasam cu repulsie.
Daca o femeie spune „nu, nu am taria sa te primesc” este un drept al ei absolut, dar sa il respinga cu dispret, ca pe ceva gretos, acolo incepe greseala… si asa se sadeste moartea…
Va spun inca o data, dragi prieteni, respectul fata de tot ceea ce exista este datoria fiecaruia fata de Viata, o necesitate individuala si colectiva, o responsabilitate. Este chiar asa de greu de acceptat o astfel de realitate? Este asa de greu de rostit: „Am fost ranita, sufar ingrozitor, dar tu, cel pe care Destinul a vrut sa-l aduca in pantecul meu intr-un mod atat de crud, iar eu nu am puterea sa te accept, stiu ca esti o fiinta umana, stiu ca ai un suflet si o inima. Nu stiu cine esti si de ce esti tu si nu altul, dar sa stii ca, despartindu-ma de tine, nu te condamn pentru nimic si te respect”.
Asa se naste iubirea, chiar daca nu pare sa poarte inca acest nume. Respectul este samanta, prima litera din alfabetul sau. El este cel care inlatura zabrelele tuturor inchisorilor din univers, incepand cu inchisorile noastre interioare, acelea pe care ni le trasam noi insine si a caror imagine este inoculata si in inima celorlalti. Puteti fi siguri ca absenta sa totala e cea care a contribuit la teserea acelor panze de paianjen mentale si la crearea acelui imobilism psihic prin care ati trecut pentru a ajunge pana la noi. …si tocmai pentru asta suntem noi aici, sa facem sa renasca iubirea. Consoland si trezind, reinstauram o demnitate uitata…
Da, o demnitate uitata! Aceste cuvinte par a fi lansate in atmosfera din jurul nostru cu o forta deosebita. Aceste cuvinte simple par sa rezume un milion de lucruri, valabile atat pentru unul din versantii vietii, cat si pentru celalalt. Ce simplu si ce evident! Demnitatea uitata nu este altceva decat esenta noastra luminoasa, ridicata la rang de mit, calcata in picioare si apoi negata.
Poate, sau chiar asa e, ca tocmai de aceea am venit aici, pentru a primi, impreuna cu Florence, aceste invataturi. Demnitatea reprezinta acea noblete innascuta, proprie tuturor formelor de viata – indiferent de stadiul de evolutie sau de realizare – si pe care nimeni nu ar trebui sa-si permita sa o raneasca. Demnitatea este sudata la radacina a tot ceea ce este Viu, dincolo de modul in care poate sa evolueze, dincolo de ezitari, dincolo de lectiile invatate, chiar daca acestea par, uneori, de-a dreptul aberante. Cum sa ne amintim altfel decat la nivel intelectual? Cred ca tocmai asta e calea, traind incercarea, cand ne aflam noi insine in fata zidului si ne revoltam, si blestemam pentru ca nu intelegem…
Cu drag, Monica
Dupa imensul succes avut cu cartea Les neuf marches (Cei noua pasi), Daniel Meurois abordeaza inca o data mecanismele subtile ale nasterii si ale vietii. Daca acum cativa ani, in Les neuf marches a descoperit drumul pe care il alege un suflet pentru a se reincarna, nu se stie intotdeauna ce traieste o fiinta care nu reuseste sa vina pe lume. In termeni simpli si precisi, in aceasta lucrare este abordata problema avortului, a malformatiilor din nastere, a mortii infantile premature.
Cu ajutorul metodei de lucru care ii este proprie, autorul isi propune sa iasa in intampinarea catorva suflete, fata de care, din diverse motive, corpurile mamelor s-au inchis … sau nu s-au putut deschide.
Oare cum primesc si cum inteleg respingerea, aceste suflete „nedorite”? Suferinta lor are un sens? In sfarsit, de-o parte si de alta a cortinei vietii, cum se reconstruiesc ... pentru a putea construi? Cand nimeni nu te vrea explica, deculpabilizeaza, dar ne si face responsabili – avand meritul de a aborda, de o maniera total noua si insufletitoare, cateva dintre probele cele mai intime prin care poate trece astazi, un mare numar de femei … si de cupluri.
Cu o abundenta de detalii si de reflectii, Daniel Meurois ne livreaza, inca o data, o suma de informatii fara precedent.
Un ghid linistitor, pentru o mai buna depasire a ranilor pe care le consideram banale, le ascundem si mult prea des le negam.
UN FRAGMENT DIN CARTE
In fata mea sunt acum doua fiinte. Un barbat si o femeie. Nu-mi dau seama daca sunt goi sau imbracati in alb, intrucat nu reusesc sa vad altceva decat fetele lor. Ghicesc faptul ca, sub ei, solul este imaculat, dar nimic altceva… Nici un fel de decor, doar un fel de orizont, care ar putea contine orice alte orizonturi, la infinit…
Si Florence este acolo, in dreapta mea. Nu o vad mai mult decat o vazusem ceva mai devreme, dar o simt foarte bine. E ca un fel de suflu, care ii este propriu si care nu imi da drumul.
Era evident ca eram asteptati, chiar cu speranta. Privirile se muta de la unii la altii, aproape ca o imbratisare… afirmand, sau confirmand o anume complicitate. Si, fara sa se fi rostit vreun cuvant, iata-ne pe toti asezati, direct pe solul alb, formand un mic cerc contemplativ. Era ca o baie de lumina. Cum sa fi putut spera, sau macar imagina, o asemenea blandete, in urma cu doar cateva momente? Cum se poate ca doua realitati atat de divergente sa se apropie atat de mult?
Fara sa mai astepte, prezenta cu chip de barbat vine in intampinarea intrebarilor pe care mi le pun.
– Viata are nevoie de vointa pentru a-si mentine aprinsa faclia. Exista atata tristete si apasare in somnul unora! Nu-i asa ca te intrebi cum pot toate aceste suflete respinse sa spere ca, intr-o zi, vor iesi din greaua si cruda lor letargie… Ei bine, noua ne revine sarcina sa rezolvam aceasta…problema. Noi tocmai asta suntem, vointe, si, in aceasta calitate, am cerut sa fim lasate aici, pentru o vreme…
– Cuvantul vointa te surprinde, poate? Fara indoiala, te-ai fi asteptat sa spunem in primul rand ca suntem prezente de iubire… Dar, fara o vointa foarte puternica, iubirea de care are nevoie Viata aici ar ramane ceva inform.
Sigur, de aceea am ales sa traim in aceasta lume, tocmai pentru a distila toata iubirea de care are nevoie, nu putem nega acest lucru. Dar, forta noastra, puterea de trezire rezida in permanenta noastra, in suflul nostru neobosit. Vointa si rabdare… Daca iubirea noastra ar fi privata de aceste doua aripi, nu ar mai fi decat un joc dragut, fara substanta, un fel de scoica goala de orice continut.
Sa iubesti, da… Oh, desigur! Dar sa iubesti cu adevarat, profund si timp indelungat! Nu exista stimulente, nici speranta, nici trezire fara aceasta amploare a actului iubirii.
Ne-am exprimat dorinta de a veni aici pentru a incarna Viata. Nu ca niste mici flacarui care sa mentina o amintire, in fundul unei pesteri, nu, in nici un caz! Ci mai degraba ca niste focuri uriase, care trosnesc si tot trosnesc, pana cand ceilalti devin atenti la cantecul flacarilor lor si se deschid pentru povestea pe care o spun acestea…
– Cine sunteti?, intreaba Florence. Mai intai spune-mi cine sunteti… Vreau sa inteleg totul.
– Cine suntem noi? Pur si simplu, doua fiinte umane – doua suflete, ca si voi, care, in loc sa revenim intr-un corp de carne, am ales sa stam aici, in aceasta lume de prostratie, pentru a aduce si aici tresaririle vietii. Vezi, nu e nici un secret in toate astea! Noi am ajuns, e drumul nostru, intr-un punct unde notiunea de a te pune in slujba celorlalti se impune de la sine. Aceasta sfera de existenta ne-a chemat din adancul nostru, pentru ca eram gata sa-i acceptam exigentele.
– Dar ce faceti? Meditati? Va rugati in mijlocul acestor suflete respinse din prea multa violenta si ura?
– Totul depinde de realitatea pe care o pui in spatele acestor cuvinte. Daca, pentru tine, a te ruga si a medita sunt acte in deplinul sens al cuvantului, atunci da, noi suntem rugaciune si meditatie.
As vrea sa ma intelegi… Vreau sa spun ca aceste orientari ale fiintei noastre efectiv proiecteaza, si in toate sensurile, forte asemanatoare unor maini care, rand pe rand, mangaie dar si zgaltaie. Inima si mentalul, strans unite, pot crea impreuna degete de lumina, prin intermediul carora sa poata actiona. Stiai asta altfel decat ca teorie? Inima este suflul de iubire; mentalul, pentru vointa si limpezimea directiei ce trebuie pastrata.
Si apoi, noi si vorbim! Da, ii vorbim fiecareia dintre aceste fiinte, pe langa ale caror „cuiburi de bruma si de disperare” – cum le numim noi – ati trecut amandoi. Le spunem pe nume, aceasta vibratie intima, care este „codul genetic” al sufletului lor inca din Noaptea Vremii. Acest cod, prin precizia propriei melodii, este cel ce poate reusi sa stimuleze o constiinta, pana la a o scoate din letargie.
– Si atunci explodeaza suferinta, nu-i asa?
– Atunci, da, cand amintirea violului, a iubirii refuzate si cea a avortului urca la suprafata. Iata de ce, mai mult ca oricand, continuam sa ne oferim mainile de soare, vorbele, precum si valul fara nume al Vietii.
Vezi tu, rolul nostru este acela de consolatori. Unii adevarati! Nu acei hipnotizatori care, pentru a-l linisti, acopera spiritul cu un alt val, adormindu-l din nou. Cine consoleaza cu adevarat este cel care arata unde este durerea, cel care permite sa o privim in fata, dar care ii si da celuilalt suficienta forta pentru a se putea ridica deasupra propriului sau labirint.
Astfel, nu ne vom mai uita cu mila la aceste suflete indurerate, care dorm sau par ca dorm, chircite in ele. Nu le mai plangem…Nu intram niciodata in abisul ranilor lor. Compasiunea noastra este vigilenta si discernamant.
– Dar, de ce ai spus „care par sa doarma”? nu ma pot eu opri sa intreb, la randul meu. Exista minciuna in suferinta lor, la acest nivel al vietii?
Prezenta feminina este cea care imi raspunde. Isi mijeste ochii, care sunt numai zambet. Ochi ce par a spune ca au facut ocolul universului, pastrand in ei frumusetea calma a acestuia. Cred ca ei sunt cei care imi transmit mesajul.
– Nu am pomenit despre minciuna. Prefacatoria nu inseamna neaparat minciuna. Ea poate ascunde sau poate fi dovada existentei unor temeri. Daca unii par sa se fi inecat aici intr-un ocean de letargie, nu este in nici un caz pentru a minti Viata, ci pentru a se apara. Toropeala lor simulata reprezinta un ultim strigat de ajutor, dorindu-si ca un somn adevarat sa vina sa ii invaluie. Este, de asemenea, un apel subtil adresat noua, a caror prezenta ei o simt. Este modul lor de a striga, pentru ca nu mai gasesc acele cuvinte prin care sa-si poata exprima mania si tulburarea.
Si, totusi, nu mila vor sa o trezeasca in noi aceste fiinte, o mila care sa ne impinga spre ele. Mila nu stimuleaza progresul. Ea nu poate duce decat la ruina. Il chirceste pe cel care o primeste si-l sufoca, in mod subtil, pe cel care o ofera. As vrea sa intelegi bine, mila este simulacrul compasiunii. In nici una dintre lumi nu vei intalni vreo actiune de lumina care sa fie intreprinsa cu ajutorul ei. Mila poate fi un pansament… dar nu vindeca.
Aici, dragii mei prieteni, misiunea noastra este sa mergem in profunzimea lucrurilor. In fata unei dureri imense, este nevoie de o clarviziune pe masura. Prin intermediul a ceea ce voi numiti meditatie si rugaciune, dar care inseamna, mai ales, a asculta si a stimula dorinta de comunicare, noi intram in memoria fiintelor inclestate in suferinta lor. Incercam sa dezlegam ghemul incalcit al imprejurarilor care le-au condus in acest punct al existentei lor.
Vezi tu, inainte de a face un suflet sa invete din nou actiunea de a respira, trebuie sa ii golim plamanii de apa maniei, de cea a disperarii si de tot ceea ce nu intelege.
Iata care sunt adevaratele intrebari: ce a determinat-o pe aceasta fiinta chircita in ea insasi si care doarme, care se preface ca doarme, care gesticuleaza sau care se usuca tot mai tare, sa coboare intr-un fetus care este rezultatul unui viol? Pentru ce anume se auto-pedepseste? Ce mister se ascunde in spatele unei capcane atat de absurde?
E o intrebare delicata, pentru ca vizeaza istoria profunda, chiar esenta, as spune, a trei fiinte. A celei agresate, a agresorului si, in sfarsit, a celui care avea un fel de intalnire cu cei doi, prizonier intr-un embrion.
Trebuie sa intelegi, inainte de orice, ca scopul nostru nu este de a aborda cu tine motivele si lipsa de ratiune care determina o fiinta sa abuzeze de o alta, in ceea mai adanca intimitate a carnii si a sufletului acesteia: exista miliarde de circumstante, care trimit spre o multitudine de incarcaturi karmice. Exista o infinitate de raspunsuri privind motivele care pot determina ca o anume femeie, si nu o alta, sa cunoasca monstruozitatea unui viol si, eventual, a unui avort drept rezultat al violului.
Noi dorim mai degraba sa luminam inima fiintei care se afla prinsa in menghina unui intolerabil act al carnii.
Pozitia si suferinta sa, adesea atat de aproape de sfasierea in bucati, sunt ele rezultatul hazardului? Cu siguranta ca nu. Stii bine ca ideea aruncatului cu zarul, la intamplare, nu este altceva decat argumentul ignorantei. Orice poveste de viata este prinsa strans intr-o retea de alte miliarde si miliarde de povesti de viata.
Astfel, aranjarea destinelor se face conform unei matematici care depaseste cu mult pana si cel mai rafinat mod de intelegere umana. Ea se face intr-o zona a Constiintei Divine, unde conceptele noastre clasice de dreptate si nedreptate nu inseamna nimic.
Orice cauza are si un efect care, la randul lui, devine si el cauza unui alt efect... si tot asa, la infinit. Iata de ce noi nu judecam pe nimeni si nimic... Sarcina noastra este de a intampina, de a trezi, de a lumina, de a consola si apoi de a revitaliza.
Noi toti cei pe care ii vezi aici am fost, timp de una sau mai multe zile pe parcursul istoriei noastre, violatori si violati... sau chiar fetusii refuzati. De fiecare data, dincolo de ranile pe care aceste incercari ni le-au lasat in trup si in suflet, ne-am ridicat, pentru ca Forta fundamentala a Universului nu poate face altceva decat sa stea in noi. Aici, in acest loc de constiinta, am ajuns la un stadiu al devenirii noastre in care, mai clar ca niciodata, realizam ca trebuie sa participam la actiunile acestei Forte si nu doar sa le privim.
Tot de aici ne exprimam dorinta ca toti cei de pe Pamant care se afla, in momentul de fata, intr-un corp de carne si la care vor ajunge cuvintele noastre, sa isi orienteze fiinta, la modul cel mai profund, spre o cultura a vietii si nu spre moarte. Stii, nu doar cu o arma, cu o substanta chimica sau cu un mic instrument chirurgical se poate ucide. Ci, in primul rand, cu privarea de iubire.
Sufletele pe langa care am ales sa stam nu sunt decat prizoniere ale unui vid total in inima. Acest mod in care au fost chemate sa coboare intr-un pantec, apoi dezgustul cu care au fost gonite au facut din ele un fel de paria.
– Atunci, ar fi trebuit ca mama lor sa ii accepte? Nu se putu abtine Florence sa intrebe asa, abrupt.
– Crezi ca se poate raspunde cu da sau nu la o asemenea intrebare? Nimeni nu-i poate dicta unei femei ce sa faca sau sa nu faca intr-o astfel de situatie! Numai ea, in adancul cel mai intim al constiintei sale, trebuie sa-si puna singura intrebare care conteaza: „Voi fi in stare sa iubesc aceasta fiinta care vine in mine intr-un mod atat de teribil?”
Daca raspunsul este nu, adica in marea majoritate a cazurilor, noi, aici, in aceasta lume considerata invizibila, intelegem foarte bine, caci nimeni nu trebuie sa-si supraestimeze fortele.
In schimb, ceea ce deplangem, din punctul nostru de vedere, este faptul ca, cei care sunt expulzati in asemenea imprejurari, sunt privati de sansa de a avea suflet. Caci, fara nici o indoiala, a-i spune unei fiinte „nu” cu manie, cu dezgust si cu ura, asta inseamna, sa o privezi de suflet si de respectul de sine.
Cine se vede legat de un embrion dupa un viol, ramane o fiinta umana intreaga si in nici un caz nu trebuie aruncata in categoria „lucrurilor” de care ne debarasam cu repulsie.
Daca o femeie spune „nu, nu am taria sa te primesc” este un drept al ei absolut, dar sa il respinga cu dispret, ca pe ceva gretos, acolo incepe greseala… si asa se sadeste moartea…
Va spun inca o data, dragi prieteni, respectul fata de tot ceea ce exista este datoria fiecaruia fata de Viata, o necesitate individuala si colectiva, o responsabilitate. Este chiar asa de greu de acceptat o astfel de realitate? Este asa de greu de rostit: „Am fost ranita, sufar ingrozitor, dar tu, cel pe care Destinul a vrut sa-l aduca in pantecul meu intr-un mod atat de crud, iar eu nu am puterea sa te accept, stiu ca esti o fiinta umana, stiu ca ai un suflet si o inima. Nu stiu cine esti si de ce esti tu si nu altul, dar sa stii ca, despartindu-ma de tine, nu te condamn pentru nimic si te respect”.
Asa se naste iubirea, chiar daca nu pare sa poarte inca acest nume. Respectul este samanta, prima litera din alfabetul sau. El este cel care inlatura zabrelele tuturor inchisorilor din univers, incepand cu inchisorile noastre interioare, acelea pe care ni le trasam noi insine si a caror imagine este inoculata si in inima celorlalti. Puteti fi siguri ca absenta sa totala e cea care a contribuit la teserea acelor panze de paianjen mentale si la crearea acelui imobilism psihic prin care ati trecut pentru a ajunge pana la noi. …si tocmai pentru asta suntem noi aici, sa facem sa renasca iubirea. Consoland si trezind, reinstauram o demnitate uitata…
Da, o demnitate uitata! Aceste cuvinte par a fi lansate in atmosfera din jurul nostru cu o forta deosebita. Aceste cuvinte simple par sa rezume un milion de lucruri, valabile atat pentru unul din versantii vietii, cat si pentru celalalt. Ce simplu si ce evident! Demnitatea uitata nu este altceva decat esenta noastra luminoasa, ridicata la rang de mit, calcata in picioare si apoi negata.
Poate, sau chiar asa e, ca tocmai de aceea am venit aici, pentru a primi, impreuna cu Florence, aceste invataturi. Demnitatea reprezinta acea noblete innascuta, proprie tuturor formelor de viata – indiferent de stadiul de evolutie sau de realizare – si pe care nimeni nu ar trebui sa-si permita sa o raneasca. Demnitatea este sudata la radacina a tot ceea ce este Viu, dincolo de modul in care poate sa evolueze, dincolo de ezitari, dincolo de lectiile invatate, chiar daca acestea par, uneori, de-a dreptul aberante. Cum sa ne amintim altfel decat la nivel intelectual? Cred ca tocmai asta e calea, traind incercarea, cand ne aflam noi insine in fata zidului si ne revoltam, si blestemam pentru ca nu intelegem…
Editura For You
Ne dati un cuvant de folos?
Uite, va spun trei lucruri pe care sa le respectati si sa stiti ca sunteti oameni care pot nadajdui mantuirea:
1.Sa fiti bine marturisiti. Va dati seama ca asta este taina care ne mantuieste. Caci ce veti dezlega voi, dezleg si Eu! Taina e facuta pe un temei in Sfanta Scriptura, gata! Si pacatele astea nu se mai pomenesc nici la Judecata de apoi, nici la vami. Va sa zica, s-a terminat! Bine marturisiti. Ca daca esti bine marturisit, incepi sa te cercetezi: eu am injurat, eu am gandit asa, eu am facut aceea. Incepi sa te cerni si sa te subtiezi si sa te aduni si sa te dezlegi. Asa. Chiar va rog sa notati pacatele cand le-ati facut, ca sa nu le uitati. Nu e usor, ca satana iti pierde creionul, n-ai hartia la tine si uiti.
Ce trebuie sa va mai spun? Sa nu lasati numai pe preot sa va intrebe. El va intreaba dupa un anumit fel de a intreba. Dar tu stii subtilitatea pacatului, sau nu-stiu-ce.
Deci sa fiti bine marturisiti. Pentru ca daca esti bine marturisit, nu mai poti pacatui si nadajduiesti in mantuirea ta. Asta e una.
2.Sa cautati sa fiti pomeniti la Sfintele Liturghii. Pentru ca se pune, dragii mei, in Sfantul Sange, particica aceea cu numele tau. Si se spune asa de preot: “Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sangele Tau , pentru rugaciunile sfintilor Tai”. Si se pun toate de pe disc, in potirul cu Sfantul Sange. Si va dati seama, unde poti sa fii, chiar daca esti mort, chiar daca esti viu esti salvat; se pomeneste si pentru morti si pentru vii. Si cat te costa? Cautati sa fiti pomeniti la Liturghie. Fie ca va cunoaste un preot sau va cunoaste duhovnicul, fie ca fratiile voastre dati la Liturghie, dar sa fiti pomeniti. Asta e totul.
Liturghia nu e o lucrare omeneasca, dragii mei. Nici ingereasca. E direct divina! Pentru ca nu poti tu sa transformi acolo. El este Cel ce este. Si daca ar fi cu putinta sa se deschida cerurile si chiar tavanul Altarului, n-ai vedea in cer mai multa lumina si mai mult asezare cum este in Sfantul Altar, cu ingerii, caci Hristos este cu noi. Noi chiar avem o rugaciune, cand facem Vohodul: “Si fa, Doamne, sa intre cu noi si ingerii care Iti slujesc impreuna cu noi!” Deci preotul are autoritate. Pentru ca ei sunt acolo: o gloata de ingeri! E Hristos! Ce, te joci?!
Deci, cautati sa fiti pomeniti la Liturghie.
3.Sa faceti milostenie, pomana. Dati de pomana. O, daca ati sti!…Si Vlahuta spune: “Mila e toata Scriptura!” Cel mai mare lucru posibil asta este. Pentru ca atunci inseamna ca iubesti. Si, iata, inseamna educatie. Domnule, daca spune: Insutit veti primi, nu te teme ca saracesti. Vrei sa te imbogatesti? Dă! Dar ce, urmarim sa ne imbogatim? Ma doare inima de cel sarac. Nu te doare inima de el, deloc?
Eu am fost surprins de un cersetor, care era fara picioare, pe strada. Si ăsta astepta sa imi vars buzunarele, nu gluma. Dar eu n-aveam nimic. S-a intamplat sa n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de masina. Si i-am spus: “Frate, nu te supara, n-am nimic, dar iti dau o mana calda!” “O, parinte, asa ceva nu mi-a dat nimeni”. Si-mi zic: “Am brodit-o! Am biruit!”.
Ei, vreau sa va spun: nu fiti nepasatori. Si nu asteptati sa-i intalniti. Cautati-i.Cautati-i, pentru ca, gasindu-i pe ei, te-ai gasit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mantuitorul, nu te poate uita cand faci o milostenie. Si rupeti din voi, cu orice chip.
Acum, milostenie nu inseamna numai sa lasi din traista; ai un coleg care sufera, care nu-stiu-ce, care e trist: “De ce esti trist? De ce esti trist?” Si il mangai. Si nu il lasi deloc. Si inseamna ca ai facut o milostenie cu el. Si ii dai un cuvant de folos: “Lasă, mă, ca a murit tata, lasă, dragă, că stie Dumnezeu. Nu te omorî. Hai sa fim linistiti, hai sa-l pomenim, sa-l ajutam acolo (ca putem sa-l ajutam dupa cum traim)”.
Milostenie este sa accepti pe un om sa stea langa tine, fara sa il alungi in gand.
Obisnuiti-va sa traiti nu numai voi, sa traiti in toti care sunt cu voi. Sa nu lasati mana intinsa, nici cand va da, nici cand va cere.
A milostivi pe unul, pe altul, aici se arata. Apoi nici nu stii ca acela pe care il ajuti poate sa fie Hristos. El intinde mana sa-ti dea Imparatia Cerurilor si tu nici nu observi. Fratii mei, tineti minte: “cersetorii sunt personaje biblice!” Ai trecut pe langa mantuirea ta, asa de usor! Si mai grozav, l-ai dispretuit! Cersetorii nu pier niciodata. Fac sobor la margine de drum si impart ce s-a capatat si zic: “Asta-i de la cutare. Pomeneste-l, Doamne, intru Imparatia Ta!” si are valoare. Sa nu asteptati sa-i intalniti! Cautati-i!!
Milostenia este ceva din Dumnezeul din tine!
*********************
- Cum trebuie sa procedezi cand te cuprinde deznadejdea, caci te simti murdar de pacate?
- Un om duhovnicesc nu poate spune niciodata ca nu este pacatos. Se vede mai pacatos decat toti, dar face si fapte pe pocainta, se duce la manastire. Dispretul acesta fata de tine s-ar putea, de fapt, sa fie o autentica smerenie. Dar sa nu te diluezi in asa hal, incat sa nu mai ai nadejde de mantuire. Daca te dispretuiesti pe tine, asta insemna deja o mare biruinta. Insa sa nu te dispretuiesti in comparatie cu altii. Nu este bine! Se poate sa fie o mandrie ascunsa. „Nu sunt la nivelul lui cutare!” Dar ce ma intereseaza lucrul acesta? Eu raspund la nivelul pe care ii am eu. V-am spus, sunt pahare mari si pahare mici. Dar, fiecare pahar daca este plin, este desavarsit.
La masura la care esti tu, la masura aceea ti se si cere. Dupa darurile pe care le-a dat: adica la unul i-a dat un talant, la altul i-a dat trei, iar la altul i-a dat zece. Si le-a cerut sa-i inmulteasca dupa cat a primit fiecare. Mai vinovat este cel nepasator, care sta pe loc. Care sta si asteapta sa vie nu stiu ce.
- Sunt crestini care nu-si doresc slava desarta. Totusi, atunci cand apare ispita slavei desarte, se vad biruiti de aceasta patima. Daca ii prinde moartea in aceasta stare pot sa aiba nadejde de mantuire?
- Trebuie sa aiba nadejde de mantuire cu orice chip! Nu se pune problema sa nu aiba. Nu exista pacat care sa nu poata fi iertat. Insa este o mare primejdie sa te lasi biruit pana la moarte. Caci atunci ce mai poti sa faci? Dar nadejde de mantuire trebuie sa ai cu orice chip! Chiar daca ai omorat o mie de oameni, chiar daca ai fost o mare secatura si ai facut numai raul, este iertare! Mantuitorul il ierta si pe Iuda, daca isi cerea iertare!
- Cum sa intelegem cuvantul Mantuitorului: Mai bine era de acel om de nu s-ar fi nascut?
- Daca s-a nascut, acum este bataie de joc, sau mai bine zis este chinuit. Sfantul Apostol Petru a facut pacate foarte mari, s-a lepadat de Hristos, dar s-a pocait. S-a cait si a fost iertat. Nu se poate sa nu fie iertare de pacate. De asta trebuie sa fiti foarte incurajati. Orice ai fi facut, nu te descuraja. Dar, lupta-te ca sa nu cazi! Pentru ca mai greu te poti ridica, o data ce te stii cazut.
Mai intai de toate sa se stie ca raspundem da faptele bune pe care le-am fi putut face si nu le-am facut. In duhovnicie se numesc „pacatele lipsirii“. Adica nu ai implinit ceea ce puteai sa implinesti. Caci cine poate face un bine si nu il face, savarseste un pacat! Dupa cum spune si Sfantul Apostol Iacob: Credinta fara fapte moarta este! Si acest pacat este foarte des intalnit. Fapte bune, asta ni se cere. Te-ai daruit total? Ai iubit asa de mult lumea incat sa zici ca ai facut totul?
- Cum sa ne luptam impotriva gandurilor iubirii de arginti? Cu fapta faci milostenie, dar gandurile sunt la pierderea banilor.
- Primesti plata ca ai facut milostenie si pedeapsa ca ai fost iubitor de arginti! Pentru ca, practic, l-ai ajutat pe cel ce a intins mana, iar el zis „Doamne, iarta-l!” ai o marturie. Iar dincolo iti iei plata si pentru ca ai fost iubitor de arginti.
- Cand ai numai banii tai de paine si ti-i cere cineva, nu este o lipsa de dreapta socoteala sa-i dai lui si sa te lasi pe tine lipsit?
- A fost intrebat un parinte: „Daca-ti cere unul haina, ce faci?” „I-o dau!” „Si daca iti cere si camasa?” „O tai si jumatate i-o dau lui!” „Si pe urma ce faci?” „Atunci ma duc si eu si cer sa-mi dea Dumnezeu milostenie, sa-si faca cineva mila de mine si sa ma imbrace!” Dar nu s-a lasat deloc, a dat tot si a implinit cuvantul lui Hristos din Evanghelie.
- Parinte, cum sa intelegem cuvantul din Sfanta Evanghelie: Daca ochiul tau cel drept te sminteste, scoate-l… caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale decat tot trupul tau sa fie aruncat in gheena?
- Ei! Nu interpreta chiar la propriu! Nu trebuie sa-ti scoti ochii, ci sa inchizi ochii, ca sa nu mai ai prilej sa judeci. Mantuitorul a vorbit la figurat: insa chiar daca faci lucrul acesta, nu savarsesti o greseala. Dar cine-si scoate ochiul?
Exista in Vietile Sfintilor o sfanta de o rara frumusete si tarie sufleteasca, de care s-a indragostit un oarecare voievod. Si s-a dus si i-a cerut-o staretei. Dar ea si-a scos ochii si i-a trimis pe tava! „Uite, ochii! Acestia te-au privit! Nu sufletul meu, nu inima mea!” Voievodul, cand a vazut asa ceva, a cazut cu fata la pamant si s-a pocait. Iar Sfanta s-a rugat la Maica Domnului si s-a vindecat.
Ai vazut ca s-au putut scoate chiar si ochii? Dar, interpretarea la modul comun este sa-i inchizi. Sa nu judeci, sa nu te mai uiti. Nu-i mai vedea fapta lui cea rea! Iar daca o vezi, compatimeste-l! Poate il ajuti. O, ce importanti sunt ochii la om!
(…) Nimeni nu poate sa spuna care este procesul venirii lacrimilor. Odata te napadesc! Dar sunt si lacrimi nevazute. Nu trebuie numai decat sa plangi, ca sa te vada lumea. Pocainta adanca, acestea sunt lacrimile nevazute! Iti pare rau si iti vin si lacrimile! Pentru ca plansul este un proces invizibil si scapa explicatiilor. La toata lumea vine lacrima. Este o stare de evlavie adanca. Un moment asa: „Uite, am fost un asa de mare pacatos! Cum de ma mai rabda Dumnezeu?” Si plansul acesta spala mult cu adevarat. Dar, repet, sunt si lacrimi nevazute.
- Vorbiti-ne de un program de rugaciune. Cum sa ne ordonam, cum sa ne disciplinam?
- Da. Programul acesta este: Permanent!
– Dar atunci cand trebuie sa invatam pentru scoala, cum sa ne mai facem rugaciunile?
- Atunci cand ai o meserie, fie ca esti medic, ca esti elev, ca esti student, ca esti profesor, acolo fa-ti datoria crestineste si astfel implinesti cuvantul lui Dumnezeu! Si cand scapi de acolo, cand nu te ocupa nimic, iti zici si rugaciunile.
- Stim ca este foarte bine sa citim Psaltirea, dar sunt psalmi in care nu ne regasim si nu-i intelegem. Este bine totusi sa-i citesc mai departe, neintelegandu-i?
- Da! Nu este nevoie sa-i intelegi imediat. Ii intelegi in timp. Este bine sa-i citesti, chiar daca nu te regasesti in ei si nu-i intelegi! Pentru ca s-ar putea intampla sa se vorbeasca in ei de dusmanul nevazut, diavolul si tu interpretezi. Citeste-i mai departe. Si va veni o zi cand Dumnezeu, prin te miri cine, sau personal, te va lamuri despre ce este vorba, ca nu a ramas nimic nelamurit din Sfanta Scriptura.
- Din pilda fiului risipitor sa intelegem ca Dumnezeu iubeste mai mult pe cel ce se pocaieste, decat pe cel care-I slujeste permanent?
- Nu! Fratele care nu cazuse, care facea pe grozavul, cand a venit si a vazut acolo marea milostivire a tatalui sau, s-a smintit. Caci zice asa: Ca mie nu mi-ai dat un ied sa-l tai sa ma veselesc cu prietenii mei. De ce a zis ied, de ce nu a zis miel? Pentru ca capra este considerata lucru rau. Adica drac. Nu mi-ai dat un ied, adica petrecere nepermisa. Si a fost mai bun cel risipitor decat acesta. Caci Dumnezeu Isi lasa toata casa si se duce dupa oaia ratacita. Pe aceasta o iubeste si o cauta. Dar nu inseamna ca aceia nu sunt iubiti. Dar il iubeste pe acesta, pentru ca el are nevoie de iubire.
Se zice despre Sfantul Apostol Ioan ca era apostolul iubit de Hristos, dar credeti ca pe ceilalti apostoli nu-i iubea? Ii iubea! Dar ce se intampla? Sfantul Apostol Ioan avea o mare capacitate de a se lasa iubit.
- Ce ne puteti spune despre pocainta facuta cu bucurie si de pocainta facuta cu o oarecare intristare a inimii, cu frica de Dumnezeu si de moarte?
- Dragii mei! Nu este un motiv de intristare cand avem pe Dumnezeu ca salvator, cand ne poate ierta de toate pacatele noastre! Nu exista! Dar, daca este vorba de o cainta, ca eu am gresit si am suparat bunatatea lui Dumnezeu, este placuta cainta ta. Pentru ca orice om care a gresit se caieste. Dar nu se caieste: „Ha, ha, ha!”, ci se caieste cu lacrimi! Cine indrazneste sa spuna ca nu a gresit? Care dintre voi poate sa arunce cu piatra ca nu a gresit? Toti au gresit! Dar, greseala, ca sa fie indreptata, are nevoie de cainta! Te caiesti si te bucuri! Te bucuri pe undeva in tine, ca ti-a trimis Dumnezeu pocainta in dar. Stiti cum e? Noi nu avem siguranta ca ne-o primeste! Avem numai nadejdea ca ne-o primeste! Numai catolicii spun ca ei sunt siguri de mantuire. Eu nu sunt sigur de mantuire, dar nadajduiesc!
- Sunt parinti si frati care sunt obisnuiti sa faca un anumit numar de acatiste sau paraclise si care se simt obsedati daca nu le-au citit, indiferent cum. Cum sa procedam si cum sa traim noi insine acest canon de manastire, ca totusi sa si implinim, sa nu fie o lenevire din partea noastra, dar in acelasi timp sa avem si trezvie, o constiinta treaza?
- „Mi-am facut canonul! Acum da-mi Doamne ce-am facut!” Nu, dragii mei! Trebuie sa avem o permanenta trezvie! Canonul este obligatia calugarului. Dar daca ascultarea este de durata si a luat posibilitatea de a face canonul, este mai mare ascultarea, taierea voii decat canonul.
Uite, ca sa ma intelegeti, va dau un exemplu. S-a insurat un baiat cu o fata, Nicu cu Ioana. Si dupa nunta Ioana a trecut la bucatarie si Nicu s-a dus la lucru. Si fata a afumat mancarea. „Aoleu! Ce-o sa zica Nicu?” Se perpelea, saraca! „O sa ma certe: «Nici atata n-ai invatat?»” Ea, constiincioasa mititica. Si a venit Nicu: „Draga Nicule, iarta-ma, am afumat mancarea!” „Lasa, draga, nu ma intereseaza! Dar de ce nu te-ai gandit la mine toata ziua? Asta ma interesa pe mine!“
Si-o sa ne intrebe pe noi Dumnezeu: „Eu v-am facut si v-am inzestrat cu atatea haruri, cu paza mare, ingeri pazitori. Cerurile erau in mana voastra. Dumnezei dupa har puteati sa fiti, de ce nu va gandeati si la Mine? De ce va imprastiati? De ce la lucrurile lumii va gandeati si la Mine nu?”
Uite, va spun trei lucruri pe care sa le respectati si sa stiti ca sunteti oameni care pot nadajdui mantuirea:
1.Sa fiti bine marturisiti. Va dati seama ca asta este taina care ne mantuieste. Caci ce veti dezlega voi, dezleg si Eu! Taina e facuta pe un temei in Sfanta Scriptura, gata! Si pacatele astea nu se mai pomenesc nici la Judecata de apoi, nici la vami. Va sa zica, s-a terminat! Bine marturisiti. Ca daca esti bine marturisit, incepi sa te cercetezi: eu am injurat, eu am gandit asa, eu am facut aceea. Incepi sa te cerni si sa te subtiezi si sa te aduni si sa te dezlegi. Asa. Chiar va rog sa notati pacatele cand le-ati facut, ca sa nu le uitati. Nu e usor, ca satana iti pierde creionul, n-ai hartia la tine si uiti.
Ce trebuie sa va mai spun? Sa nu lasati numai pe preot sa va intrebe. El va intreaba dupa un anumit fel de a intreba. Dar tu stii subtilitatea pacatului, sau nu-stiu-ce.
Deci sa fiti bine marturisiti. Pentru ca daca esti bine marturisit, nu mai poti pacatui si nadajduiesti in mantuirea ta. Asta e una.
2.Sa cautati sa fiti pomeniti la Sfintele Liturghii. Pentru ca se pune, dragii mei, in Sfantul Sange, particica aceea cu numele tau. Si se spune asa de preot: “Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sangele Tau , pentru rugaciunile sfintilor Tai”. Si se pun toate de pe disc, in potirul cu Sfantul Sange. Si va dati seama, unde poti sa fii, chiar daca esti mort, chiar daca esti viu esti salvat; se pomeneste si pentru morti si pentru vii. Si cat te costa? Cautati sa fiti pomeniti la Liturghie. Fie ca va cunoaste un preot sau va cunoaste duhovnicul, fie ca fratiile voastre dati la Liturghie, dar sa fiti pomeniti. Asta e totul.
Liturghia nu e o lucrare omeneasca, dragii mei. Nici ingereasca. E direct divina! Pentru ca nu poti tu sa transformi acolo. El este Cel ce este. Si daca ar fi cu putinta sa se deschida cerurile si chiar tavanul Altarului, n-ai vedea in cer mai multa lumina si mai mult asezare cum este in Sfantul Altar, cu ingerii, caci Hristos este cu noi. Noi chiar avem o rugaciune, cand facem Vohodul: “Si fa, Doamne, sa intre cu noi si ingerii care Iti slujesc impreuna cu noi!” Deci preotul are autoritate. Pentru ca ei sunt acolo: o gloata de ingeri! E Hristos! Ce, te joci?!
Deci, cautati sa fiti pomeniti la Liturghie.
3.Sa faceti milostenie, pomana. Dati de pomana. O, daca ati sti!…Si Vlahuta spune: “Mila e toata Scriptura!” Cel mai mare lucru posibil asta este. Pentru ca atunci inseamna ca iubesti. Si, iata, inseamna educatie. Domnule, daca spune: Insutit veti primi, nu te teme ca saracesti. Vrei sa te imbogatesti? Dă! Dar ce, urmarim sa ne imbogatim? Ma doare inima de cel sarac. Nu te doare inima de el, deloc?
Eu am fost surprins de un cersetor, care era fara picioare, pe strada. Si ăsta astepta sa imi vars buzunarele, nu gluma. Dar eu n-aveam nimic. S-a intamplat sa n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de masina. Si i-am spus: “Frate, nu te supara, n-am nimic, dar iti dau o mana calda!” “O, parinte, asa ceva nu mi-a dat nimeni”. Si-mi zic: “Am brodit-o! Am biruit!”.
Ei, vreau sa va spun: nu fiti nepasatori. Si nu asteptati sa-i intalniti. Cautati-i.Cautati-i, pentru ca, gasindu-i pe ei, te-ai gasit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mantuitorul, nu te poate uita cand faci o milostenie. Si rupeti din voi, cu orice chip.
Acum, milostenie nu inseamna numai sa lasi din traista; ai un coleg care sufera, care nu-stiu-ce, care e trist: “De ce esti trist? De ce esti trist?” Si il mangai. Si nu il lasi deloc. Si inseamna ca ai facut o milostenie cu el. Si ii dai un cuvant de folos: “Lasă, mă, ca a murit tata, lasă, dragă, că stie Dumnezeu. Nu te omorî. Hai sa fim linistiti, hai sa-l pomenim, sa-l ajutam acolo (ca putem sa-l ajutam dupa cum traim)”.
Milostenie este sa accepti pe un om sa stea langa tine, fara sa il alungi in gand.
Obisnuiti-va sa traiti nu numai voi, sa traiti in toti care sunt cu voi. Sa nu lasati mana intinsa, nici cand va da, nici cand va cere.
A milostivi pe unul, pe altul, aici se arata. Apoi nici nu stii ca acela pe care il ajuti poate sa fie Hristos. El intinde mana sa-ti dea Imparatia Cerurilor si tu nici nu observi. Fratii mei, tineti minte: “cersetorii sunt personaje biblice!” Ai trecut pe langa mantuirea ta, asa de usor! Si mai grozav, l-ai dispretuit! Cersetorii nu pier niciodata. Fac sobor la margine de drum si impart ce s-a capatat si zic: “Asta-i de la cutare. Pomeneste-l, Doamne, intru Imparatia Ta!” si are valoare. Sa nu asteptati sa-i intalniti! Cautati-i!!
Milostenia este ceva din Dumnezeul din tine!
*********************
- Cum trebuie sa procedezi cand te cuprinde deznadejdea, caci te simti murdar de pacate?
- Un om duhovnicesc nu poate spune niciodata ca nu este pacatos. Se vede mai pacatos decat toti, dar face si fapte pe pocainta, se duce la manastire. Dispretul acesta fata de tine s-ar putea, de fapt, sa fie o autentica smerenie. Dar sa nu te diluezi in asa hal, incat sa nu mai ai nadejde de mantuire. Daca te dispretuiesti pe tine, asta insemna deja o mare biruinta. Insa sa nu te dispretuiesti in comparatie cu altii. Nu este bine! Se poate sa fie o mandrie ascunsa. „Nu sunt la nivelul lui cutare!” Dar ce ma intereseaza lucrul acesta? Eu raspund la nivelul pe care ii am eu. V-am spus, sunt pahare mari si pahare mici. Dar, fiecare pahar daca este plin, este desavarsit.
La masura la care esti tu, la masura aceea ti se si cere. Dupa darurile pe care le-a dat: adica la unul i-a dat un talant, la altul i-a dat trei, iar la altul i-a dat zece. Si le-a cerut sa-i inmulteasca dupa cat a primit fiecare. Mai vinovat este cel nepasator, care sta pe loc. Care sta si asteapta sa vie nu stiu ce.
- Sunt crestini care nu-si doresc slava desarta. Totusi, atunci cand apare ispita slavei desarte, se vad biruiti de aceasta patima. Daca ii prinde moartea in aceasta stare pot sa aiba nadejde de mantuire?
- Trebuie sa aiba nadejde de mantuire cu orice chip! Nu se pune problema sa nu aiba. Nu exista pacat care sa nu poata fi iertat. Insa este o mare primejdie sa te lasi biruit pana la moarte. Caci atunci ce mai poti sa faci? Dar nadejde de mantuire trebuie sa ai cu orice chip! Chiar daca ai omorat o mie de oameni, chiar daca ai fost o mare secatura si ai facut numai raul, este iertare! Mantuitorul il ierta si pe Iuda, daca isi cerea iertare!
- Cum sa intelegem cuvantul Mantuitorului: Mai bine era de acel om de nu s-ar fi nascut?
- Daca s-a nascut, acum este bataie de joc, sau mai bine zis este chinuit. Sfantul Apostol Petru a facut pacate foarte mari, s-a lepadat de Hristos, dar s-a pocait. S-a cait si a fost iertat. Nu se poate sa nu fie iertare de pacate. De asta trebuie sa fiti foarte incurajati. Orice ai fi facut, nu te descuraja. Dar, lupta-te ca sa nu cazi! Pentru ca mai greu te poti ridica, o data ce te stii cazut.
Mai intai de toate sa se stie ca raspundem da faptele bune pe care le-am fi putut face si nu le-am facut. In duhovnicie se numesc „pacatele lipsirii“. Adica nu ai implinit ceea ce puteai sa implinesti. Caci cine poate face un bine si nu il face, savarseste un pacat! Dupa cum spune si Sfantul Apostol Iacob: Credinta fara fapte moarta este! Si acest pacat este foarte des intalnit. Fapte bune, asta ni se cere. Te-ai daruit total? Ai iubit asa de mult lumea incat sa zici ca ai facut totul?
- Cum sa ne luptam impotriva gandurilor iubirii de arginti? Cu fapta faci milostenie, dar gandurile sunt la pierderea banilor.
- Primesti plata ca ai facut milostenie si pedeapsa ca ai fost iubitor de arginti! Pentru ca, practic, l-ai ajutat pe cel ce a intins mana, iar el zis „Doamne, iarta-l!” ai o marturie. Iar dincolo iti iei plata si pentru ca ai fost iubitor de arginti.
- Cand ai numai banii tai de paine si ti-i cere cineva, nu este o lipsa de dreapta socoteala sa-i dai lui si sa te lasi pe tine lipsit?
- A fost intrebat un parinte: „Daca-ti cere unul haina, ce faci?” „I-o dau!” „Si daca iti cere si camasa?” „O tai si jumatate i-o dau lui!” „Si pe urma ce faci?” „Atunci ma duc si eu si cer sa-mi dea Dumnezeu milostenie, sa-si faca cineva mila de mine si sa ma imbrace!” Dar nu s-a lasat deloc, a dat tot si a implinit cuvantul lui Hristos din Evanghelie.
- Parinte, cum sa intelegem cuvantul din Sfanta Evanghelie: Daca ochiul tau cel drept te sminteste, scoate-l… caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale decat tot trupul tau sa fie aruncat in gheena?
- Ei! Nu interpreta chiar la propriu! Nu trebuie sa-ti scoti ochii, ci sa inchizi ochii, ca sa nu mai ai prilej sa judeci. Mantuitorul a vorbit la figurat: insa chiar daca faci lucrul acesta, nu savarsesti o greseala. Dar cine-si scoate ochiul?
Exista in Vietile Sfintilor o sfanta de o rara frumusete si tarie sufleteasca, de care s-a indragostit un oarecare voievod. Si s-a dus si i-a cerut-o staretei. Dar ea si-a scos ochii si i-a trimis pe tava! „Uite, ochii! Acestia te-au privit! Nu sufletul meu, nu inima mea!” Voievodul, cand a vazut asa ceva, a cazut cu fata la pamant si s-a pocait. Iar Sfanta s-a rugat la Maica Domnului si s-a vindecat.
Ai vazut ca s-au putut scoate chiar si ochii? Dar, interpretarea la modul comun este sa-i inchizi. Sa nu judeci, sa nu te mai uiti. Nu-i mai vedea fapta lui cea rea! Iar daca o vezi, compatimeste-l! Poate il ajuti. O, ce importanti sunt ochii la om!
(…) Nimeni nu poate sa spuna care este procesul venirii lacrimilor. Odata te napadesc! Dar sunt si lacrimi nevazute. Nu trebuie numai decat sa plangi, ca sa te vada lumea. Pocainta adanca, acestea sunt lacrimile nevazute! Iti pare rau si iti vin si lacrimile! Pentru ca plansul este un proces invizibil si scapa explicatiilor. La toata lumea vine lacrima. Este o stare de evlavie adanca. Un moment asa: „Uite, am fost un asa de mare pacatos! Cum de ma mai rabda Dumnezeu?” Si plansul acesta spala mult cu adevarat. Dar, repet, sunt si lacrimi nevazute.
- Vorbiti-ne de un program de rugaciune. Cum sa ne ordonam, cum sa ne disciplinam?
- Da. Programul acesta este: Permanent!
– Dar atunci cand trebuie sa invatam pentru scoala, cum sa ne mai facem rugaciunile?
- Atunci cand ai o meserie, fie ca esti medic, ca esti elev, ca esti student, ca esti profesor, acolo fa-ti datoria crestineste si astfel implinesti cuvantul lui Dumnezeu! Si cand scapi de acolo, cand nu te ocupa nimic, iti zici si rugaciunile.
- Stim ca este foarte bine sa citim Psaltirea, dar sunt psalmi in care nu ne regasim si nu-i intelegem. Este bine totusi sa-i citesc mai departe, neintelegandu-i?
- Da! Nu este nevoie sa-i intelegi imediat. Ii intelegi in timp. Este bine sa-i citesti, chiar daca nu te regasesti in ei si nu-i intelegi! Pentru ca s-ar putea intampla sa se vorbeasca in ei de dusmanul nevazut, diavolul si tu interpretezi. Citeste-i mai departe. Si va veni o zi cand Dumnezeu, prin te miri cine, sau personal, te va lamuri despre ce este vorba, ca nu a ramas nimic nelamurit din Sfanta Scriptura.
- Din pilda fiului risipitor sa intelegem ca Dumnezeu iubeste mai mult pe cel ce se pocaieste, decat pe cel care-I slujeste permanent?
- Nu! Fratele care nu cazuse, care facea pe grozavul, cand a venit si a vazut acolo marea milostivire a tatalui sau, s-a smintit. Caci zice asa: Ca mie nu mi-ai dat un ied sa-l tai sa ma veselesc cu prietenii mei. De ce a zis ied, de ce nu a zis miel? Pentru ca capra este considerata lucru rau. Adica drac. Nu mi-ai dat un ied, adica petrecere nepermisa. Si a fost mai bun cel risipitor decat acesta. Caci Dumnezeu Isi lasa toata casa si se duce dupa oaia ratacita. Pe aceasta o iubeste si o cauta. Dar nu inseamna ca aceia nu sunt iubiti. Dar il iubeste pe acesta, pentru ca el are nevoie de iubire.
Se zice despre Sfantul Apostol Ioan ca era apostolul iubit de Hristos, dar credeti ca pe ceilalti apostoli nu-i iubea? Ii iubea! Dar ce se intampla? Sfantul Apostol Ioan avea o mare capacitate de a se lasa iubit.
- Ce ne puteti spune despre pocainta facuta cu bucurie si de pocainta facuta cu o oarecare intristare a inimii, cu frica de Dumnezeu si de moarte?
- Dragii mei! Nu este un motiv de intristare cand avem pe Dumnezeu ca salvator, cand ne poate ierta de toate pacatele noastre! Nu exista! Dar, daca este vorba de o cainta, ca eu am gresit si am suparat bunatatea lui Dumnezeu, este placuta cainta ta. Pentru ca orice om care a gresit se caieste. Dar nu se caieste: „Ha, ha, ha!”, ci se caieste cu lacrimi! Cine indrazneste sa spuna ca nu a gresit? Care dintre voi poate sa arunce cu piatra ca nu a gresit? Toti au gresit! Dar, greseala, ca sa fie indreptata, are nevoie de cainta! Te caiesti si te bucuri! Te bucuri pe undeva in tine, ca ti-a trimis Dumnezeu pocainta in dar. Stiti cum e? Noi nu avem siguranta ca ne-o primeste! Avem numai nadejdea ca ne-o primeste! Numai catolicii spun ca ei sunt siguri de mantuire. Eu nu sunt sigur de mantuire, dar nadajduiesc!
- Sunt parinti si frati care sunt obisnuiti sa faca un anumit numar de acatiste sau paraclise si care se simt obsedati daca nu le-au citit, indiferent cum. Cum sa procedam si cum sa traim noi insine acest canon de manastire, ca totusi sa si implinim, sa nu fie o lenevire din partea noastra, dar in acelasi timp sa avem si trezvie, o constiinta treaza?
- „Mi-am facut canonul! Acum da-mi Doamne ce-am facut!” Nu, dragii mei! Trebuie sa avem o permanenta trezvie! Canonul este obligatia calugarului. Dar daca ascultarea este de durata si a luat posibilitatea de a face canonul, este mai mare ascultarea, taierea voii decat canonul.
Uite, ca sa ma intelegeti, va dau un exemplu. S-a insurat un baiat cu o fata, Nicu cu Ioana. Si dupa nunta Ioana a trecut la bucatarie si Nicu s-a dus la lucru. Si fata a afumat mancarea. „Aoleu! Ce-o sa zica Nicu?” Se perpelea, saraca! „O sa ma certe: «Nici atata n-ai invatat?»” Ea, constiincioasa mititica. Si a venit Nicu: „Draga Nicule, iarta-ma, am afumat mancarea!” „Lasa, draga, nu ma intereseaza! Dar de ce nu te-ai gandit la mine toata ziua? Asta ma interesa pe mine!“
Si-o sa ne intrebe pe noi Dumnezeu: „Eu v-am facut si v-am inzestrat cu atatea haruri, cu paza mare, ingeri pazitori. Cerurile erau in mana voastra. Dumnezei dupa har puteati sa fiti, de ce nu va gandeati si la Mine? De ce va imprastiati? De ce la lucrurile lumii va gandeati si la Mine nu?”
Depozitele bancare - plasamente sigure, dar care nu te fac bogat. Vezi ce cred finantistii si oamenii de afaceri despre investitii
Banii nu trebuie tinuti in banci, ci investiti in business-uri pentru a produce continuu alti bani, precizeaza specialistii. Pentru cei conservatori, care prefera sa puna bani deoparte pentru zile negre, specialistii ii sfatuiesc sa isi plaseze finantele in mai multe monede pentru a se apara de riscurile valutare. Oamenii de afaceri trebuie, insa, sa lase banul sa circule. "Daca te gandesti la inmormantare, trebuie sa-ti pui la banca bani, insa daca esti un tip activ, care nu se gandeste la nemurirea sufletului, nu trebuie sa blochezi banii intr-un cont ci sa ii bagi instantaneu intr-un business. Capitalizarea intr-un cont e o prostie", a declarat omul de afaceri Silviu Prigoana pentru Bloombiz.ro.
Varujan Vosganian, fost ministru al Economiei, actual vicepresedinte PNL
- Facand o comparatie intre dolar, franc elvetian si euro, e clar ca moneda elvetiana nu va mai urca in viitorul apropiat, autoritatile elvetiene nu vor mai lasa francul sa se aprecieze fiindca le blocheaza exporturile; pe termen scurt, e mult mai avantajos sa faci operatii in euro decat in lei.
- Bine ar fi sa pui banii in mai multe monede, astfel incat daca pierzi intr-o parte, sa castigi in cealalta. Depinde cati bani ai. Daca ai bani putini, nu merita sa-ti bati capul; daca ai bani multi si vrei sa castigi, vorbeste cu un consultant care sa-ti gestioneze banii pe piata si sa faca tranzactii pe piata valutara. Nu exista in viitorul imediat o reteta de succes in privinta asta.
- Pietele sunt foarte volatile. Cea mai buna formula e sa iei legatura cu un profesionist, care sa-ti plaseze banii avantajos.
- Economiile mele nu sunt atat de numeroase, insa sunt in euro. In perioada imediat urmatoare, avand in vedere raporturile dintre euro si lei, eu consider ca e mai bine sa-ti tii economiile in moneda unica europeana.
Niels Schnecker, consultant financiar
- In aceasta perioada e mai bine sa-ti tii banii in lei pentru ca au cel mai bun randament si reprezinta o moneda stabila. Pana la urma, daca traiesti in Romania, nu merita sa te joci de-a valutele, tot in lei cumperi.
- Nu recomand niciunui roman sa joace pe piata valutara in momentul de fata pentru ca, daca nu este specialist, isi prinde urechile. E o perioada extrem de fluida, pe care nu o pot prevedea nici cei mai buni analisti.
- Toate economiile mele din Romania le tin in lei. In afara, am un cos de 12 valute format din: dolarul australian, dolarul canadian, coroana norvegiana si altele.
- Nu ma gandesc la achizitii in euro fiindca ar trebui sa fiu un jucator mare la Bursa ca sa-mi pot asuma riscul. Daca nu lucrezi cu sume mari, de cateva zeci de milioane de euro, nu merita acest joc.
Silviu Prigoana, om de afaceri
- E cea mai mare prostie sa-ti tii banii in ceva. Daca tot ai bani, trebuie sa-ti investesti, sa-i pui sa produca. E interzis sa blochezi banii intr-o moneda, sa faci economii. Daca te gandesti la inmormantare, trebuie sa-ti pui bani la banca, insa daca esti un tip activ, care nu se gandeste la nemurirea sufletului, nu trebuie sa blochezi banii intr-un cont ci sa ii bagi instantaneu intr-un business. Capitalizarea intr-un cont e o prostie.
- Eu nu am economii. Am 1000 de euro ca sa pot pastra conturile active, altfel imi inchid bancile conturile. S-a demonstrat ca multi s-au pacalit tinand banii intr-o moneda la banca. La revolutie, erau foarte multi oameni cu bani care si-au tinut averea in lei si apoi au schimbat banii in dolari, au vazut ca au gresit, asa ca i-au schimbat in marci si din nou au gresit.
- Speculatiile pe monede, pe aur sau pe burse sa le faca profesionistii. Restul sa-si vada de treaba lor si sa investeasca in ceva.
- Daca ai niste bani, poti sa cumperi niste scule si sa-ti deschizi o mica afacere de reparat pantofi. Cumperi cuie, clei si ce mai trebuie, angajezi un meserias si vei avea un vad incredibil pentru ca nu mai e vremea in care lumea sa isi arunce pantofii ca sa-si cumpere altii noi. Sau, cumperi niste scule si repairi umbrele sau ceasuri. Lumea a inceput deja sa fie foarte atenta la ce face. Oamenii de afaceri nu sunt oameni de afaceri daca blocheaza banii.
Varujan Vosganian, fost ministru al Economiei, actual vicepresedinte PNL
- Facand o comparatie intre dolar, franc elvetian si euro, e clar ca moneda elvetiana nu va mai urca in viitorul apropiat, autoritatile elvetiene nu vor mai lasa francul sa se aprecieze fiindca le blocheaza exporturile; pe termen scurt, e mult mai avantajos sa faci operatii in euro decat in lei.
- Bine ar fi sa pui banii in mai multe monede, astfel incat daca pierzi intr-o parte, sa castigi in cealalta. Depinde cati bani ai. Daca ai bani putini, nu merita sa-ti bati capul; daca ai bani multi si vrei sa castigi, vorbeste cu un consultant care sa-ti gestioneze banii pe piata si sa faca tranzactii pe piata valutara. Nu exista in viitorul imediat o reteta de succes in privinta asta.
- Pietele sunt foarte volatile. Cea mai buna formula e sa iei legatura cu un profesionist, care sa-ti plaseze banii avantajos.
- Economiile mele nu sunt atat de numeroase, insa sunt in euro. In perioada imediat urmatoare, avand in vedere raporturile dintre euro si lei, eu consider ca e mai bine sa-ti tii economiile in moneda unica europeana.
Niels Schnecker, consultant financiar
- In aceasta perioada e mai bine sa-ti tii banii in lei pentru ca au cel mai bun randament si reprezinta o moneda stabila. Pana la urma, daca traiesti in Romania, nu merita sa te joci de-a valutele, tot in lei cumperi.
- Nu recomand niciunui roman sa joace pe piata valutara in momentul de fata pentru ca, daca nu este specialist, isi prinde urechile. E o perioada extrem de fluida, pe care nu o pot prevedea nici cei mai buni analisti.
- Toate economiile mele din Romania le tin in lei. In afara, am un cos de 12 valute format din: dolarul australian, dolarul canadian, coroana norvegiana si altele.
- Nu ma gandesc la achizitii in euro fiindca ar trebui sa fiu un jucator mare la Bursa ca sa-mi pot asuma riscul. Daca nu lucrezi cu sume mari, de cateva zeci de milioane de euro, nu merita acest joc.
Silviu Prigoana, om de afaceri
- E cea mai mare prostie sa-ti tii banii in ceva. Daca tot ai bani, trebuie sa-ti investesti, sa-i pui sa produca. E interzis sa blochezi banii intr-o moneda, sa faci economii. Daca te gandesti la inmormantare, trebuie sa-ti pui bani la banca, insa daca esti un tip activ, care nu se gandeste la nemurirea sufletului, nu trebuie sa blochezi banii intr-un cont ci sa ii bagi instantaneu intr-un business. Capitalizarea intr-un cont e o prostie.
- Eu nu am economii. Am 1000 de euro ca sa pot pastra conturile active, altfel imi inchid bancile conturile. S-a demonstrat ca multi s-au pacalit tinand banii intr-o moneda la banca. La revolutie, erau foarte multi oameni cu bani care si-au tinut averea in lei si apoi au schimbat banii in dolari, au vazut ca au gresit, asa ca i-au schimbat in marci si din nou au gresit.
- Speculatiile pe monede, pe aur sau pe burse sa le faca profesionistii. Restul sa-si vada de treaba lor si sa investeasca in ceva.
- Daca ai niste bani, poti sa cumperi niste scule si sa-ti deschizi o mica afacere de reparat pantofi. Cumperi cuie, clei si ce mai trebuie, angajezi un meserias si vei avea un vad incredibil pentru ca nu mai e vremea in care lumea sa isi arunce pantofii ca sa-si cumpere altii noi. Sau, cumperi niste scule si repairi umbrele sau ceasuri. Lumea a inceput deja sa fie foarte atenta la ce face. Oamenii de afaceri nu sunt oameni de afaceri daca blocheaza banii.
EL ENIN: Sarpele de lumina se descolaceste!
Septembrie si octombrie se anunta a fi luni mega-energetice, care ar putea aduce ceva ce multi dintre noi au presimtit in mod profund, „o aparitie cu adevarat MAREATA”. Internetul este plin de tot felul de speculatii referitoare la evenimente ce vor urma – inclusiv un camp-energetic sub forma unei comete, asupra caruia echipele de cercetatori au cazut de acord ca… SE APROPIE de Pamant!
Fundatia Copii Soarelui vede acest eveniment ca pe o mare ocazie de a ne aprofunda unitatea dintre noi si aspectele corpurilor noastre celeste. Pornind de la ceea ce traim in forma noastra fizica, noi simtim ca orice se apropie reprezinta o reflectare a unui imens camp de energie care iese la suprafata, fiind de fapt deja continut IN INTERIOR si una cu ADN-ul nostru.
Ii incurajam din plin pe toti sa primeasca aceasta energie cosmica, cu inima deschisa. Cometa Elenin este un vizitator de departe din sistemul nostru solar si noi, ca specie planetara, nu o vom mai revedea pentru multa vreme. Sa intampinam cu bucurie binecuvantarile pe care Elenin este menita sa le aduca. Pana la urma, ea vine intr-un moment deosebit de favorabil.
Rezumatul datelor:
Datele apropierii cometei sunt cunoscute. Semnificativ este faptul ca Elenin este aici, acum. Ceea ce conteaza e ca noi primim aceasta cometa dinauntru spre afara, pe masura ce mai multe dintre codurile noastre se desfac si ADNul nostru are ocazia sa isi extinda noile spire.
Intotdeauna este vorba despre Planul Divin aflat in desfasurare, nimic mai putin , nimic mai mult. Acesta ar putea fi unul dintre testele noastre de maestru cele mai importante... sa ramanem in afara fricii si sa vedem ce este cu adevarat acest eveniment, un eveniment INTERIOR. Pana la urma, noi suntem deschizatorii de drum.
Calatorind pe coada cometei Elenin, atunci cand se aprind un nou val!
Elenin intra in Sistemul nostru Solar interior cu uimire, sunetele respiratiei sale fac sa se deschida firmamentul Cerului si al Pamantului, cu vibratiile unui tel maret.
Ca un corp glorios de Lumina, intrupand codurile Constiintei Christice si corpul androgin al Mamei/Tatalui Dumnezeu, ea vine cu bunavointa sa ne binecuvinteze in rezonanta cu campul unificat al Iubirii Divine. Fie ca inimile noastre sa se deschida larg in fata binecuvantarilor lui Elenin, onorandu-i, in acelasi timp, Lumina care armonizeaza inimile noastre cu iubirea si intelepciunea lui „Christos”.
Permiteti-i gratiei sale Divine sa patrunda prin voi si pe masura ce va contopiti devenind unul, corpul ei ceresc va emana o caldura minunata, care transcende vidul completand cele spuse de Sfanta Sfintelor „Nasterea unui Nou Soare”.
Rezultatul poate fi o intinerire spontana(sau extaz) pentru toti cei care au un canal kundalini receptiv si o glanda pineala deschisa. Trebuie sa vrem sa acceptam schimbarile si sa intram in starea de Gratie.
Intoarcerea lui Quetzalcoatl, Sarpele cu pene
Kundalini-ul nostru colectiv se inalta!
Odata cu valurile cosmice ale cometei Elenin, care strabat intregul camp planetar, multi simt o tulburare rezonanta in interior... o trezire interioara dintr-un somn lung, atunci cand Sarpele Cosmic, care isi are casa sacra la radacina coloanei noastre, raspunde chemarii trambitelor intoarcerii mult aclamate, ale lui Quetzalcoatl... Constiinta Christica!
Acest sarpe Cosmic nu este altceva decat Kundalini-ul nostru Divin. Aceasta este o energie incolacita, care se ridica prin canalul nostru central, de-a lungul sirei spinarii , indreptandu-se catre Glanda Pineala de unde explodeaza prin chakra coroana, culminand cu experienta profunda a extazului iluminarii.
Atunci cand aceasta puternica energie a fortei vietii isi gaseste calea prin Corpul Avatar al Grupului nostru, noi ajungem la o mult anticipata piatra de hotar in evolutia constiintei omenesti – nasterea tiparului nostru androgin. Cu aceasta inflacarata energie sinuoasa care curge liber, incepem sa fim martorii potentialului nostru creativ nelimitat si ai manifestarii miracolelor pe care le punem in slujba Pamantului.
Avatarul EU SUNT - Aparitia tiparului androgin
Cu mare recunostinta ne deschidem inimile si mintile, pentru a intampina enegiile cosmice unificatoare provenind de la Marele Soare Central si emanate de cometa Elenin. Aceasta va continua sa sprijine foarte puternic integrarea completa a Yin-ului si Yang-ului nostru, a lui Shakti si Shiva, a Mamei Divine si a Tatalui Divin din noi toti.
Inainte ca aceasta integrare sa poata avea loc, este absolut necesar sa recunoastem importanta intruparii depline a principiului sacru feminin al Iubirii Divine, prin activarea completa a chakrei inimii. Numai atunci vom putea lucra fluent si cu gratie, in tandem cu forta masculina a Vointei Divine. Pe masura ce vechea noastra programare a separarii este resetata in sensul unimii absolute, vom pasi pe acest Pamant in minunatele noastre Corpuri de Lumina Christica, eliberand orice sentiment al diferentierii si intrand, astfel, intr-o adevarata casatorie intre egali.
Pentru a sprijini aceasta integrare, va incurajam sa invocati Focul Sacru si, in special, Raza de Platina a Uniunii Divine. Aceasta raza prismatica pastreaza frecventele multi-dimensionale, necesare pentru a ne asista corpurile in transmutarea oricaror energii reziduale care se mai agata inca de vechea noastra programare duala. Sa ne imbaiem in fiecare dimineata in aceasta lumina pretioasa, ce vine de la Marele Soare Central – permitandu-ne astfel sa renastem in corpurile cristaline ale Perfectiunii Divine.
Accesarea palatului de Cristal
Atunci cand energia noastra Kundalini se ridica,
pentru a deveni una cu glanda pineala, „ochiul sufletului nostru”, se poate sa avem un sentiment profund de Reamintire Divina. Prin fuzionarea canalelor masculin si feminin, a circuitelor care inconjoara coloana centrala, vom trai experienta unificarii celor doua emisfere cerebrale intr-un sistem de operare UNITAR.
Glanda pineala reprezinta piesa centrala in jurul careia are loc aceasta intreaga unificare. Ea este o glanda endocrina in forma de con, localizata intre cele doua emisfere cerebrale, intr-o pozitie care corespunde „ Palatuluide Cristal”din practica taoista, datorita faptului ca este in parte cristalina. Ea reprezinta Orasul de Lumina interior care ne asigura accesul la universul holografic.
Cine si ce este Quetzalcoatl?
Pentru aceia din preaiubita noastra Familie Globala, care nu sunt familiarizati cu cuvantul si energia lui Quetzalcoatl, am dori sa explicam putin acest incredibil camp de forta, care se trezeste in fiinta noastra acum.
Pe parcursul istoriei, civilizatiile antice cum ar fi maiasii, aztecii, egiptenii si sumerienii s-au referit la un „zeu al cerului” care se va intoarce de pe Venus la un moment dat, pentru a instrui omenirea, atunci cand ceasul eliberarii va fi aproape. Conform calendarului maias, ACUM a venit momentul mult asteptat al intoarcerii lui Quetzalcoatl.
Acestea fiind spuse, a existat o constiinta extinsa, care a gratificat Grupul nostru de Suflet, permitandu-ne sa percepem aceasta „intoarcere” nu ca pe a unei fiinte sau a unei zeitati individuale, ci a unei expresii a Sinelui nostru Divin. Energia este aceeasi energie, pastrata si radiata de Iisus Christos, de Krishna, de Buddha si de alte Avataruri preaiubite, care au asternut cu altruism, Calea spre Eliberare.
Quetzalcoatl a fost cunoscut si ca „Sarpele cu pene”, despre care multi dintre voi stiu ca reprezinta o metafora pentru ADN-ul uman si prezisa sa activare si descolacire. Pe masura ce multi deschizatori de drumuri, de pe intreaga planeta, au inceput sa simta ridicarea energiei kundalini colective, revelatia spectaculoasa a faptului ca vom deveni intruparea vie a lui Quetzalcoatl, va incepe sa circule prin intermediul campului unificat. Odata cu nasterea acestei puternice prezente in interiorul nostru, putem impartasi bucuria cosmica a co-creatiei unora dintre cele mai incredibile viziuni ale Noului Pamant.
Asta ne ofera o ocazie fara precedent, de a impartasi din energia Divina care circula prin matricea vie, sustinand unificarea energiilor noastre masculine si feminine, ca si o sincronizare completa a celor doua emisfere cerebrale. Pornind din punctul acestei uniuni sacre, ne vom consolida realitatea lui Quetzalcoatl in fiinta noastra iluminata si ne vom rezerva privilegiul inaltarii impreuna cu preaiubita noastra Mama Pamant
Ce inseamna acest nume?
EL - ENIN
"El", inseamna „in Dumnezeu” indicand apoi respectiva Putere Divina
(de ex: El-ohim, El-Morya, Archang-el, El-Shaddai)
Quetzalcoatl zboara maiestuos alaturi de cometa Elenin
Am observat unele similaritati incredibile intre Cometa Elenin si fantastica intoarcere a lui Quetzalcoatl.
Quetzalcoatl este compus din doua cuvinte : quetzal + coatl.
Quetzalcoatl se refera la penele pasarii sacre, care face legatura dintre puterea pamanteasca si taramurile ceresti. Extraordinara pasare Quetzal, avand coada in forma de cometa, traieste in America Centrala si este considerata una dintre cele mai frumoase pasari din emisfera vestica.
Penele cozii masculilor sunt deosebit de lungi si colorate, fara asemanare cu alte pasari. O pasare care zboara pe cer, avand o coada atat de lunga, reprezenta o alegere logica pentru maiasi si azteci, in reprezentarea unei comete.
Cometele care strabat cerul noptii au deseori aspectul unei pene! Observati aceasta imagine a cometei Mc Naught.
In limba azteca, coatl inseamna sarpe. Serpii au un cap si o coada lunga, asemanatoare cometelor. Interesant este ca, in limba maiasa, cuvantul folosit pentru sarpe este acelasi cu cel folosit pentru cer. Astfel Kukulcan, numele maias al lui Quetzalcoatl, ar putea fi tradus ca „sarpe ceresc cu pene”.
"Coatl" poate fi vazut ca energia sarpelui sacru, ale carui miscari oglindesc modul in care se misca energia kundalini, in sus pe coloana sirei spinarii, care trezeste “rotile Luminii” ce inconjoara fiecare dintre centri majori ai corpului. Cand aceasta energie spiralata ajunge la chakra coroanei din crestetul capului, suntem una cu Universul. Acesta este o reprezentare directa a activarii colctive a Kundalini. Impreuna, Quetzal si Coatl sunt entitatile care sunt cel mai aproape de Pamant si Cer si reprezinta, totodata, echilibrul sacru a femininului si masculinului. Prin acest flux de gandire, putem face niste paralelisme convingatoare cum ca Elenin aduce energia stimulatoare a lui Quetzalcoatl. Aceasta cometa binevoitoare ne ofera energia avatar, de care avem nevoie pentru a ancora pe deplin Constiinta Christica pe Pamant. Sa ne pastram in continuare inimile si mintile deschise, pe masura ce ne amintim si ne revendicam nasterea ca fiinte Christice depline.
Fundatia Copii Soarelui vede acest eveniment ca pe o mare ocazie de a ne aprofunda unitatea dintre noi si aspectele corpurilor noastre celeste. Pornind de la ceea ce traim in forma noastra fizica, noi simtim ca orice se apropie reprezinta o reflectare a unui imens camp de energie care iese la suprafata, fiind de fapt deja continut IN INTERIOR si una cu ADN-ul nostru.
Ii incurajam din plin pe toti sa primeasca aceasta energie cosmica, cu inima deschisa. Cometa Elenin este un vizitator de departe din sistemul nostru solar si noi, ca specie planetara, nu o vom mai revedea pentru multa vreme. Sa intampinam cu bucurie binecuvantarile pe care Elenin este menita sa le aduca. Pana la urma, ea vine intr-un moment deosebit de favorabil.
Rezumatul datelor:
Datele apropierii cometei sunt cunoscute. Semnificativ este faptul ca Elenin este aici, acum. Ceea ce conteaza e ca noi primim aceasta cometa dinauntru spre afara, pe masura ce mai multe dintre codurile noastre se desfac si ADNul nostru are ocazia sa isi extinda noile spire.
Intotdeauna este vorba despre Planul Divin aflat in desfasurare, nimic mai putin , nimic mai mult. Acesta ar putea fi unul dintre testele noastre de maestru cele mai importante... sa ramanem in afara fricii si sa vedem ce este cu adevarat acest eveniment, un eveniment INTERIOR. Pana la urma, noi suntem deschizatorii de drum.
Calatorind pe coada cometei Elenin, atunci cand se aprind un nou val!
Elenin intra in Sistemul nostru Solar interior cu uimire, sunetele respiratiei sale fac sa se deschida firmamentul Cerului si al Pamantului, cu vibratiile unui tel maret.
Ca un corp glorios de Lumina, intrupand codurile Constiintei Christice si corpul androgin al Mamei/Tatalui Dumnezeu, ea vine cu bunavointa sa ne binecuvinteze in rezonanta cu campul unificat al Iubirii Divine. Fie ca inimile noastre sa se deschida larg in fata binecuvantarilor lui Elenin, onorandu-i, in acelasi timp, Lumina care armonizeaza inimile noastre cu iubirea si intelepciunea lui „Christos”.
Permiteti-i gratiei sale Divine sa patrunda prin voi si pe masura ce va contopiti devenind unul, corpul ei ceresc va emana o caldura minunata, care transcende vidul completand cele spuse de Sfanta Sfintelor „Nasterea unui Nou Soare”.
Rezultatul poate fi o intinerire spontana(sau extaz) pentru toti cei care au un canal kundalini receptiv si o glanda pineala deschisa. Trebuie sa vrem sa acceptam schimbarile si sa intram in starea de Gratie.
Intoarcerea lui Quetzalcoatl, Sarpele cu pene
Kundalini-ul nostru colectiv se inalta!
Odata cu valurile cosmice ale cometei Elenin, care strabat intregul camp planetar, multi simt o tulburare rezonanta in interior... o trezire interioara dintr-un somn lung, atunci cand Sarpele Cosmic, care isi are casa sacra la radacina coloanei noastre, raspunde chemarii trambitelor intoarcerii mult aclamate, ale lui Quetzalcoatl... Constiinta Christica!
Acest sarpe Cosmic nu este altceva decat Kundalini-ul nostru Divin. Aceasta este o energie incolacita, care se ridica prin canalul nostru central, de-a lungul sirei spinarii , indreptandu-se catre Glanda Pineala de unde explodeaza prin chakra coroana, culminand cu experienta profunda a extazului iluminarii.
Atunci cand aceasta puternica energie a fortei vietii isi gaseste calea prin Corpul Avatar al Grupului nostru, noi ajungem la o mult anticipata piatra de hotar in evolutia constiintei omenesti – nasterea tiparului nostru androgin. Cu aceasta inflacarata energie sinuoasa care curge liber, incepem sa fim martorii potentialului nostru creativ nelimitat si ai manifestarii miracolelor pe care le punem in slujba Pamantului.
Avatarul EU SUNT - Aparitia tiparului androgin
Cu mare recunostinta ne deschidem inimile si mintile, pentru a intampina enegiile cosmice unificatoare provenind de la Marele Soare Central si emanate de cometa Elenin. Aceasta va continua sa sprijine foarte puternic integrarea completa a Yin-ului si Yang-ului nostru, a lui Shakti si Shiva, a Mamei Divine si a Tatalui Divin din noi toti.
Inainte ca aceasta integrare sa poata avea loc, este absolut necesar sa recunoastem importanta intruparii depline a principiului sacru feminin al Iubirii Divine, prin activarea completa a chakrei inimii. Numai atunci vom putea lucra fluent si cu gratie, in tandem cu forta masculina a Vointei Divine. Pe masura ce vechea noastra programare a separarii este resetata in sensul unimii absolute, vom pasi pe acest Pamant in minunatele noastre Corpuri de Lumina Christica, eliberand orice sentiment al diferentierii si intrand, astfel, intr-o adevarata casatorie intre egali.
Pentru a sprijini aceasta integrare, va incurajam sa invocati Focul Sacru si, in special, Raza de Platina a Uniunii Divine. Aceasta raza prismatica pastreaza frecventele multi-dimensionale, necesare pentru a ne asista corpurile in transmutarea oricaror energii reziduale care se mai agata inca de vechea noastra programare duala. Sa ne imbaiem in fiecare dimineata in aceasta lumina pretioasa, ce vine de la Marele Soare Central – permitandu-ne astfel sa renastem in corpurile cristaline ale Perfectiunii Divine.
Accesarea palatului de Cristal
Atunci cand energia noastra Kundalini se ridica,
pentru a deveni una cu glanda pineala, „ochiul sufletului nostru”, se poate sa avem un sentiment profund de Reamintire Divina. Prin fuzionarea canalelor masculin si feminin, a circuitelor care inconjoara coloana centrala, vom trai experienta unificarii celor doua emisfere cerebrale intr-un sistem de operare UNITAR.
Glanda pineala reprezinta piesa centrala in jurul careia are loc aceasta intreaga unificare. Ea este o glanda endocrina in forma de con, localizata intre cele doua emisfere cerebrale, intr-o pozitie care corespunde „ Palatuluide Cristal”din practica taoista, datorita faptului ca este in parte cristalina. Ea reprezinta Orasul de Lumina interior care ne asigura accesul la universul holografic.
Cine si ce este Quetzalcoatl?
Pentru aceia din preaiubita noastra Familie Globala, care nu sunt familiarizati cu cuvantul si energia lui Quetzalcoatl, am dori sa explicam putin acest incredibil camp de forta, care se trezeste in fiinta noastra acum.
Pe parcursul istoriei, civilizatiile antice cum ar fi maiasii, aztecii, egiptenii si sumerienii s-au referit la un „zeu al cerului” care se va intoarce de pe Venus la un moment dat, pentru a instrui omenirea, atunci cand ceasul eliberarii va fi aproape. Conform calendarului maias, ACUM a venit momentul mult asteptat al intoarcerii lui Quetzalcoatl.
Acestea fiind spuse, a existat o constiinta extinsa, care a gratificat Grupul nostru de Suflet, permitandu-ne sa percepem aceasta „intoarcere” nu ca pe a unei fiinte sau a unei zeitati individuale, ci a unei expresii a Sinelui nostru Divin. Energia este aceeasi energie, pastrata si radiata de Iisus Christos, de Krishna, de Buddha si de alte Avataruri preaiubite, care au asternut cu altruism, Calea spre Eliberare.
Quetzalcoatl a fost cunoscut si ca „Sarpele cu pene”, despre care multi dintre voi stiu ca reprezinta o metafora pentru ADN-ul uman si prezisa sa activare si descolacire. Pe masura ce multi deschizatori de drumuri, de pe intreaga planeta, au inceput sa simta ridicarea energiei kundalini colective, revelatia spectaculoasa a faptului ca vom deveni intruparea vie a lui Quetzalcoatl, va incepe sa circule prin intermediul campului unificat. Odata cu nasterea acestei puternice prezente in interiorul nostru, putem impartasi bucuria cosmica a co-creatiei unora dintre cele mai incredibile viziuni ale Noului Pamant.
Asta ne ofera o ocazie fara precedent, de a impartasi din energia Divina care circula prin matricea vie, sustinand unificarea energiilor noastre masculine si feminine, ca si o sincronizare completa a celor doua emisfere cerebrale. Pornind din punctul acestei uniuni sacre, ne vom consolida realitatea lui Quetzalcoatl in fiinta noastra iluminata si ne vom rezerva privilegiul inaltarii impreuna cu preaiubita noastra Mama Pamant
Ce inseamna acest nume?
EL - ENIN
"El", inseamna „in Dumnezeu” indicand apoi respectiva Putere Divina
(de ex: El-ohim, El-Morya, Archang-el, El-Shaddai)
Quetzalcoatl zboara maiestuos alaturi de cometa Elenin
Am observat unele similaritati incredibile intre Cometa Elenin si fantastica intoarcere a lui Quetzalcoatl.
Quetzalcoatl este compus din doua cuvinte : quetzal + coatl.
Quetzalcoatl se refera la penele pasarii sacre, care face legatura dintre puterea pamanteasca si taramurile ceresti. Extraordinara pasare Quetzal, avand coada in forma de cometa, traieste in America Centrala si este considerata una dintre cele mai frumoase pasari din emisfera vestica.
Penele cozii masculilor sunt deosebit de lungi si colorate, fara asemanare cu alte pasari. O pasare care zboara pe cer, avand o coada atat de lunga, reprezenta o alegere logica pentru maiasi si azteci, in reprezentarea unei comete.
Cometele care strabat cerul noptii au deseori aspectul unei pene! Observati aceasta imagine a cometei Mc Naught.
In limba azteca, coatl inseamna sarpe. Serpii au un cap si o coada lunga, asemanatoare cometelor. Interesant este ca, in limba maiasa, cuvantul folosit pentru sarpe este acelasi cu cel folosit pentru cer. Astfel Kukulcan, numele maias al lui Quetzalcoatl, ar putea fi tradus ca „sarpe ceresc cu pene”.
"Coatl" poate fi vazut ca energia sarpelui sacru, ale carui miscari oglindesc modul in care se misca energia kundalini, in sus pe coloana sirei spinarii, care trezeste “rotile Luminii” ce inconjoara fiecare dintre centri majori ai corpului. Cand aceasta energie spiralata ajunge la chakra coroanei din crestetul capului, suntem una cu Universul. Acesta este o reprezentare directa a activarii colctive a Kundalini. Impreuna, Quetzal si Coatl sunt entitatile care sunt cel mai aproape de Pamant si Cer si reprezinta, totodata, echilibrul sacru a femininului si masculinului. Prin acest flux de gandire, putem face niste paralelisme convingatoare cum ca Elenin aduce energia stimulatoare a lui Quetzalcoatl. Aceasta cometa binevoitoare ne ofera energia avatar, de care avem nevoie pentru a ancora pe deplin Constiinta Christica pe Pamant. Sa ne pastram in continuare inimile si mintile deschise, pe masura ce ne amintim si ne revendicam nasterea ca fiinte Christice depline.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)