OK, iniţial nu am dorit să includ capitolul acesta, pentru că visurile, visurile lucide şi proiectările astrale sunt lucruri diferite.
Comparaţie între „visul lucid” şi o proiectare astrală
VISUL LUCID
PROIECTAREA ASTRALĂ
A.
50%-70% incidenţă generală la populaţie.
14%-25% incidenţă generală la populaţie.
B.
Apare numai în timpul somnului.
Apare de obicei în stare de trezie (înainte de adormirea corpului fizic).
C.
Visătorul îşi poate programa conştient visul.
Călătorul astral e pasiv, un observator obiectiv.
D.
Visătorul şi corpul fizic sunt încă integraţi.
Călătorul astral se percepe ca fiind separat de corpul fizic, care e inert şi lipsit de conştienţă.
E.
Conştienţă adesea bogată, intensă, cu anume caracteristici mistice la subiecţii experimentaţi.
Conştienţă mai degrabă obişnuită, asemănătoare celei din starea de trezie, chiar şi la subiecţii experimentaţi.
F.
Visul este în totalitate un produs personal (subiectiv) al minţii visătorului.
Călătorul astral percepe experienţa ca pe un produs al realităţii obiective.
G.
Visuri de tip EEG, REM (mişcare rapidă a ochiului), cu atingeri ocazionale ale stării alpha.
Nu există REM, nu se detectează modificări notabile ale undelor cerebrale pe EEG (electroencefalograf).
H.
Corpul fizic nu este văzut din exterior.
Corpul fizic este de obicei văzut din exterior.
I.
Puţine au un impact pozitiv de durată.
De obicei au un uriaş impact pozitiv de durată.
(Gabbard and Twemlow, „With the Eyes of the Mind An Empirical Analysis of Out-of-Body States”, 1984, apud Bob Peterson, „Out-of-Body Experiences vs. Lucid Dreams”, 1995)
Despre visul obişnuit ştie toată lumea. Ce nu ştie toată lumea este că visurile apar frecvent în timpul unei reprize de somn, nu prea ni le amintim pe niciunele şi pot fi, în majoritatea lor, defulări ale fragmentelor de gânduri, situaţii, acţiuni din starea de trezie – nu ne interesează decât pentru a ne antrena în vederea visării lucide, şi anume a începe să ni le amintim. Oricât de lipsite de sens ar părea şi oricât de lipsite de sens chiar sunt.
Se vorbeşte despre jurnalul de visuri. OK, ţine un caiet la căpătâi şi notează-ţi tot ce-ţi aminteşti imediat ce te trezeşti. Pentru a-ţi aminti, de fapt, visurile, obişnuieşte-te, însă, să rămâi complet nemişcat de îndată ce devii conştient. Nu mişca niciun muşchi, nu deschide pleoapele, rămâi în poziţie fixă şi rememorează, cât mai în detaliu, filmul „evenimentelor” din vis.
Repetiţia e cheia succesului şi în acest caz. Treptat, visurile vor deveni tot mai clare, îţi vei aminti tot mai multe detalii.
Pasul următor – şi aici încep lucrurile drăguţe – vine de la sine. Vei începe să conştientizezi, în timpul visului, faptul că... visezi. Ei bine, de-acum, limita propriei imaginaţii e limita posibilităţilor.
Aminteşte-ţi însă că este un vis şi, oricât de plăcut îl poţi construi, rămâne un vis. Nu e un caz de proiecţie astrală şi e cazul să mergi mai departe.
Alte diferenţe:
- într-un vis lucid, nu visezi că eşti în propriul dormitor, aşa cum este cazul într-o proiecţie astrală;
- după un vis lucid, subiectul acceptă „nerealitatea” odată cu trezirea; după o proiecţie astrală, subiectul o ţine una şi bună că experienţa a fost „reală”, „adevărată”;
- multe visuri lucide (unii autori merg până la două treimi dintre acestea!) au un conţinut sexual, senzaţiile fiind copleşitor de autentice, ca în cazul sexului real, pe când proiectările astrale, deşi pot genera situaţii sexuale asemănătoare raporturilor fizice, nu produc aceleaşi senzaţii. Când călătorii în astral insistă că au făcut „sex astral”, experienţa nu este una fizică. Descrisă, pare un amestec de extaz mental, un transfer de energie, euforie ieşită din comun, senzaţia că „te-a atins Dumnezeu”, dar nu este acelaşi lucru cu sexul fizic;
- visul lucid survine în timpul somnului REM; oamenii nu intră într-un vis lucid din starea de trezie, pe când proiecţia astrală este iniţiată înainte de a adormi. De fapt, unele proiectări pot surveni pe neaşteptate, în timpul stării de trezie, în cele mai neaşteptate situaţii.
Iată o tehnică de visare lucidă.
Metoda Somn/Trezit/Înapoi la somn
1. Dormi în jur de 6 ore
2. Trezeşte-te
3. Stai treaz 20-60 de minute – până ce eşti complet trezit, ai mintea limpede etc. TREBUIE să te ridici din pat; notează-ţi visurile în jurnal, citeşte câte ceva despre visurle lucide etc.
4. Culcă-te din nou. E timpul pentru un vis lucid
Poţi folosi ceasul deşteptător sau programarea mentală a unei ore de trezire, dar se recomandă ca prima repriză să fie satisfăcătoare. Una din chei e... repetiţia, stabilirea tiparului, a rutinei, dar adevărata cheie este absorbirea acestui tipar de către conştienţă. Cu timpul devine tot mai uşor şi, ca bonus, vei beneficia de visuri lucide şi în timpul somnului de noapte obişnuit.
Ce poţi face în timpul visurilor lucide/cu ajutorul visurilor lucide
În principal, vei sesiza o mărire a capacităţii conştienţei în starea de trezie.
Iată o listă cu ceea ce poţi face în timpul unui vis lucid pentru a verifica starea de „realitate” a acestuia:
1. Testul „bunului simţ”. E cel dintâi şi este evident de ce. Caută în jurul tău orice lucru care, logic, nu ar trebui să fie acolo. Pune-ţi întrebarea dacă aşa ceva ar fi posibil în mod normal. Caută nepotriviri. Eşti undeva unde nu ai mai fost? Eşti cu oameni care locuiesc în alte părţi pe planetă? Ai vreun elefant în bucătărie? Acest tip de întrebări verifică luciditatea.
2. Testul citirii. Acesta e unul dintre cele mai eficiente. Priveşte în jur şi caută ceva de citit. După ce ai citit, reia textul. Fă asta de câteva ori. Dacă visezi, textul sau cifrele se schimbă, de obicei, după câteva reluări.
3. Testul zborului sau levitării. Acesta e altul, la fel de eficient. Cu cât devii mai priceput în ale visării lucide, acesta devine testul tău preferat. Atenţie: poţi descoperi că nu poţi zbura/levita şi totuşi să ai un vis lucid. Foloseşte-l în combinaţie cu alte teste, deşi, în cele mai multe cazuri, testul acesta funcţionează.
4. Testul întrerupătorului. Acesta e, de obicei, unul care nu dă greş. Găseşte un întrerupător şi porneşte-l/opreşte-l. Dacă nu funcţionează aşa cum ar trebui înseamnă că te afli într-un vis lucid.
5. Testul memoriei. Rememorează de unde tocmai ai venit, ce s-a întâmplat cu câteva minute în urmă etc. Vei descoperi că sunt nepotriviri în memoria ta, episoade ilogice, secvenţe „goale”, de tipul amneziei. Te afli într-un vis lucid.
6. Testul oglinzii. Acesta nu este numai un test foarte eficient, dar poate fi şi o experienţă remarcabilă. Găseşte o oglindă, priveşte-te şi întreabă-te dacă visezi. Propria reflecţie te va surprinde. Poţi fi mai tânăr, mai bătrân, poţi avea o altă freză sau culoare a părului sau ai putea vedea o cu totul altă persoană.
7. Testul auto-observării. Priveşte-te. Examinează-ţi mâinile, braţele, picioarele, hainele. De obicei, vei observa repede că porţi haine pe care, de fapt, nu le-ai avut niciodată. Uneori, simpla intenţie de a te auto-observa îţi va declanşa luciditatea (în interiorul visului).
8. Testul penetrării. Acesta nu este unul definitoriu, dar, odată stăpânit, va duce la dezvoltarea abilităţii de a permite propriilor credinţe de a-ţi influenţa existenţa: încearcă, pur şi simplu, să împingi degetul prin ceva solid (un zid, o uşă, o sticlă). La început, nu prea funcţionează, dar, exersând, vei reuşi să penetrezi obiecte solide.
9. Testul gravitaţiei. Acesta e oarecum demn de încredere. Găseşte ceva ce poţi arunca în sus şi apoi prinde cu uşurinţă. Aruncă-l şi vei descoperi că nu prea respectă regulile gravitaţiei aşa cum ar trebui s-o facă „în realitate”. Pentru a maximiza succesul, după ce arunci, încearcă să modifici traiectoria cu propria minte.
Nu te pierde în noţiuni. Nu delimita - ăsta-i „vis lucid”, dar „controlul visurilor” e altceva etc. Savurează experienţa, pur şi simplu.
Aceste teste trebuie efectuate regulat pe parcursul zilei. Cu cât vor fi mai puternic impregnate în rutina ta zilnică, cu atât mai repede vor apărea în propriile visuri.
Vei descoperi destul de repede că, lucrând la propria conştienţă vei deveni stăpân pe propriile visuri. Aceasta e cheia: conştienţă şi intenţie! Acesta e paşaportul tău spre visurile lucide. În cele din urmă, vei reuşi să declari, cu ochii închişi: „Da, visez!”
Sursa: Proiectări în astral
Sursa:
vineri, 8 iulie 2011
II.3. Tehnici pe care NU le recomand
1. Autohipnoza elaborată
Nu cred că mersul pe tricicletă te pregăteşte prea mult pentru a reuşi să te plimbi pe două roţi. Cel mult, să te ţii în şa. Dar poţi face asta, dacă eşti pe tricicletă, şi fără să dai din pedale, nu?
OK, te autosugestionezi timp de vreo săptămână că, în ziua cutare, îţi vei începe cu adevărat voiajul. Te pregăteşti intens, îţi repeţi asta întruna. În ziua cu pricina te ferchezuieşti, simţi emoţia – fie ea şi vie –, ţi-ai stabilit deja detaliile, eventual te îmbraci mai altfel, îţi pui un fundal sonor potrivit, pui telefonul/ceasul să sune la un moment precis şi, într-adevăr, ai ieşit.
Dar data viitoare? Reiei ritualul de la capăt? Repetiţia e o pacoste în cazul ăsta – nu vei reuşi să repeţi experienţa decât strict în aceleaşi condiţii şi numai după aceeaşi (lungă) perioadă de timp. „Trăgaciul” trebuie să fie mult mai simplu - foarte simplu!
2. „Vizualizarea”
Întreaga poveste cu vizualizarea unui dublu-corp materializat deasupra sau lângă cel fizic îmi pare o capcană, un drum închis, în ciuda a ceea ce scriu toţi prin cărţile de profil.
Dacă ai lucrat vreodată cu cristale de cuarţ şi ai încercat exerciţiile de „intrare în cristal” descrise de Dael Walker, ştii despre ce vorbesc. Poţi crea lucruri cu propria ta minte – cu cât eşti mai priceput la vizualizare, cu atât mai reale sunt senzaţiile – poţi chiar aduce acele creaţii în realitatea palpabilă.
Dar să vizualizezi separarea astrală... nu... Cei mai mulţi dintre noi nu suntem conştienţi de contracţiile oculare (încercăm să „vedem” la propriu, ceea ce nu prea are de-a face cu vizualizarea) şi de aici lipsa relaxării totale a corpului. Apoi, dacă eşti într-adevăr priceput şi reuşeşti să creezi un dublu al corpului deasupra ta (cu foarte multă pierdere de energie vitală), vei vedea că e dificil să-ţi transferi conştienţa în interiorul acestuia.
Aşadar decepţie, frustrare, scădere a încrederii că proiectarea astrală e posibilă şi aşa mai departe. În cel mai bun caz, o iluzie că „ai ieşit”.
Proiectarea astrală trebuie, trebuie să fie lină, naturală. Încearcă numai să-ţi stabileşti un scop precis, decide o destinaţie şi nu te gândi la nimic altceva decât că eşti acolo. Tu sau subconştientul tău ştiu calea.
Sursa: Proiectări în astral
Nu cred că mersul pe tricicletă te pregăteşte prea mult pentru a reuşi să te plimbi pe două roţi. Cel mult, să te ţii în şa. Dar poţi face asta, dacă eşti pe tricicletă, şi fără să dai din pedale, nu?
OK, te autosugestionezi timp de vreo săptămână că, în ziua cutare, îţi vei începe cu adevărat voiajul. Te pregăteşti intens, îţi repeţi asta întruna. În ziua cu pricina te ferchezuieşti, simţi emoţia – fie ea şi vie –, ţi-ai stabilit deja detaliile, eventual te îmbraci mai altfel, îţi pui un fundal sonor potrivit, pui telefonul/ceasul să sune la un moment precis şi, într-adevăr, ai ieşit.
Dar data viitoare? Reiei ritualul de la capăt? Repetiţia e o pacoste în cazul ăsta – nu vei reuşi să repeţi experienţa decât strict în aceleaşi condiţii şi numai după aceeaşi (lungă) perioadă de timp. „Trăgaciul” trebuie să fie mult mai simplu - foarte simplu!
2. „Vizualizarea”
Întreaga poveste cu vizualizarea unui dublu-corp materializat deasupra sau lângă cel fizic îmi pare o capcană, un drum închis, în ciuda a ceea ce scriu toţi prin cărţile de profil.
Dacă ai lucrat vreodată cu cristale de cuarţ şi ai încercat exerciţiile de „intrare în cristal” descrise de Dael Walker, ştii despre ce vorbesc. Poţi crea lucruri cu propria ta minte – cu cât eşti mai priceput la vizualizare, cu atât mai reale sunt senzaţiile – poţi chiar aduce acele creaţii în realitatea palpabilă.
Dar să vizualizezi separarea astrală... nu... Cei mai mulţi dintre noi nu suntem conştienţi de contracţiile oculare (încercăm să „vedem” la propriu, ceea ce nu prea are de-a face cu vizualizarea) şi de aici lipsa relaxării totale a corpului. Apoi, dacă eşti într-adevăr priceput şi reuşeşti să creezi un dublu al corpului deasupra ta (cu foarte multă pierdere de energie vitală), vei vedea că e dificil să-ţi transferi conştienţa în interiorul acestuia.
Aşadar decepţie, frustrare, scădere a încrederii că proiectarea astrală e posibilă şi aşa mai departe. În cel mai bun caz, o iluzie că „ai ieşit”.
Proiectarea astrală trebuie, trebuie să fie lină, naturală. Încearcă numai să-ţi stabileşti un scop precis, decide o destinaţie şi nu te gândi la nimic altceva decât că eşti acolo. Tu sau subconştientul tău ştiu calea.
Sursa: Proiectări în astral
II.2. Tehnici complicate
1. Un mix din mai mulţi autori
a) Mantra de protecţie: „Îmi încredinţez trupul, mintea şi spiritul în lumina divină. Dumnezeu mă veghează.”
b) Relaxare progresivă, începând cu degetele de la picioare, cu intonarea afirmaţiilor („Acum degetele picioarelor se relaxează... acum gleznele se relaxează, coapsele etc.”) până se ajunge la muşchii feţei, ai capului.
c) Stimularea chakrelor („Mâinile conştienţei”, Robert Bruce) – se vizualizează degetele mâinilor masând fiecare chakră, pornind de la Muladhara şi urcând spre Sahasrara (descarcă „Chakre – Stimulare subliminală” pornind de la linkul „Audio” din această pagină). Practicând zilnic, vei începe să simţi mişcarea chakrelor pe măsură ce vizualizezi stimularea acestora. Caută pe net mai multe informaţii despre aceasta.
d) Vizualizarea ieşirii – mişcări energice ale corpului astral: căţărare, urcare pe o scară, pe o frânghie ce coboară din tavan (acestea înlesnesc separarea, dar, atenţie, trebuie plasat numai în imaginar; evită antrenarea muşchilor în acest exerciţiu). Se poate imagina o uşă luminoasă, pe un perete opus, spre care se îndreaptă corpul astral.
e) Afirmaţii pe tot parcursul procedeului: „Acum ies din corp... acum am o experienţă în afara corpului” etc.
f) Apariţia stării vibraţionale – această stare este personală şi variază de la subiect la subiect. Este adesea însoţită de sunete, lumini etc.
Dacă adormi în timpul ritualului, foloseşte metoda „somnului întrerupt” (William Buhlman, Albert Taylor) – fixează mental o oră la care te trezeşti pentru finalizarea ritualului.
a) Mantra de protecţie: „Îmi încredinţez trupul, mintea şi spiritul în lumina divină. Dumnezeu mă veghează.”
b) Relaxare progresivă, începând cu degetele de la picioare, cu intonarea afirmaţiilor („Acum degetele picioarelor se relaxează... acum gleznele se relaxează, coapsele etc.”) până se ajunge la muşchii feţei, ai capului.
f) Apariţia stării vibraţionale – această stare este personală şi variază de la subiect la subiect. Este adesea însoţită de sunete, lumini etc.
Dacă adormi în timpul ritualului, foloseşte metoda „somnului întrerupt” (William Buhlman, Albert Taylor) – fixează mental o oră la care te trezeşti pentru finalizarea ritualului.
II.1. Tehnici simple
(revino regulat la acest link; se actualizează când şi când)
Se consideră că sunt două tipuri principale de tehnici pentru proiectare în astral: concentrare/vizualizare şi cu ajutorul mantrelor.
Despre vizualizare... hmmm, toţi amatorii de ocultism ştiu că aceasta e cheia multor lucruri. Toate scrierile despre proiectări astrale o dau întruna cu vizualizarea. Ei bine, încearcă să te dezveţi să vizualizezi – atunci când te pregăteşti pentru proiectare. Chiar aşa. Dacă ai lucrat vreodată cu cristale şi ai ajuns să stăpâneşti tehnica de „intrare în cuarţ”, ştii despre ce este vorba. Acum vrei să ieşi, pur şi simplu, nu să-ţi imaginezi că ieşi. În plus, adu-ţi aminte că ai şi alte simţuri în afara văzului.
1. Mantra LA RA SS – relaxează-te, acordă suficient de mult timp relaxării muşchilor corpului fizic, apoi vocalizează cele trei silabe. Mai întâi cu voce tare, apoi şoptit, apoi mental numai. Ar trebui să simţi relativ repede, fără să te cuprindă somnul, vibraţii uşoare, subtile. Aceste vibraţii pot fi urmate de diverse sunete abia perceptibile, de senzaţia că ai vedea prin pleoape, de uşoare scăderi ale temperaturii corpului fizic etc. Ignoră totul, sunt numai distrageri pentru încordarea simţurilor şi nu ai nevoie de asta. Continuă să repeţi mantra. Derulare posibilă: un scurt moment de aparentă paralizie, senzaţia de ameţeală, dezechilibru. Ambientul prinde dintr-odată contur. Eşti în afara corpului. Verifică asta încercând un uşor salt (posibil să pluteşti), întinzând mâinile şi observându-le etc.
Alte mantre: E HIP TO, FA RA ON, TA RE RE RE RE RE, RA OM GA OM (Mark Pritchard et. al.). Nu-ţi plac astea, inventează-ţi una personală – vezi şi link-ul cu file-uri audio, descarcă-ţi una de acolo şi las-o să ruleze în timpul experimentului.
2. Portalul astral – fixează cu privirea centrul portocaliu din imagine (descarcă fişierul mare şi deschide-l cu un editor foto pe tot ecranul). După câteva secunde vei simţi că cercurile exterioare de culoare te trag în portal. Aceste cercuri magnetice sunt încărcate cu forţa de a te asista în călătoria prin portal în altă dimensiune. Odată liber de limitările fizice, poţi zbura în orice direcţie sau destinaţie din spaţiu. Ţine mereu minte: orice umbră de teamă te va aduce înapoi în corpul fizic.
Se consideră că sunt două tipuri principale de tehnici pentru proiectare în astral: concentrare/vizualizare şi cu ajutorul mantrelor.
Despre vizualizare... hmmm, toţi amatorii de ocultism ştiu că aceasta e cheia multor lucruri. Toate scrierile despre proiectări astrale o dau întruna cu vizualizarea. Ei bine, încearcă să te dezveţi să vizualizezi – atunci când te pregăteşti pentru proiectare. Chiar aşa. Dacă ai lucrat vreodată cu cristale şi ai ajuns să stăpâneşti tehnica de „intrare în cuarţ”, ştii despre ce este vorba. Acum vrei să ieşi, pur şi simplu, nu să-ţi imaginezi că ieşi. În plus, adu-ţi aminte că ai şi alte simţuri în afara văzului.
1. Mantra LA RA SS – relaxează-te, acordă suficient de mult timp relaxării muşchilor corpului fizic, apoi vocalizează cele trei silabe. Mai întâi cu voce tare, apoi şoptit, apoi mental numai. Ar trebui să simţi relativ repede, fără să te cuprindă somnul, vibraţii uşoare, subtile. Aceste vibraţii pot fi urmate de diverse sunete abia perceptibile, de senzaţia că ai vedea prin pleoape, de uşoare scăderi ale temperaturii corpului fizic etc. Ignoră totul, sunt numai distrageri pentru încordarea simţurilor şi nu ai nevoie de asta. Continuă să repeţi mantra. Derulare posibilă: un scurt moment de aparentă paralizie, senzaţia de ameţeală, dezechilibru. Ambientul prinde dintr-odată contur. Eşti în afara corpului. Verifică asta încercând un uşor salt (posibil să pluteşti), întinzând mâinile şi observându-le etc.
Alte mantre: E HIP TO, FA RA ON, TA RE RE RE RE RE, RA OM GA OM (Mark Pritchard et. al.). Nu-ţi plac astea, inventează-ţi una personală – vezi şi link-ul cu file-uri audio, descarcă-ţi una de acolo şi las-o să ruleze în timpul experimentului.
2. Portalul astral – fixează cu privirea centrul portocaliu din imagine (descarcă fişierul mare şi deschide-l cu un editor foto pe tot ecranul). După câteva secunde vei simţi că cercurile exterioare de culoare te trag în portal. Aceste cercuri magnetice sunt încărcate cu forţa de a te asista în călătoria prin portal în altă dimensiune. Odată liber de limitările fizice, poţi zbura în orice direcţie sau destinaţie din spaţiu. Ţine mereu minte: orice umbră de teamă te va aduce înapoi în corpul fizic.
II. Reguli generale
Ca reguli generale, trebuie să se ţină seama de următoarele:
- să renunţi la teamă; poate chiar mai important, şi la prea mult entuziasm – exaltarea produsă de reuşita unui început de proiectare poate strica experimentul;
- să ai un scop precis pentru „a ieşi”, o nevoie anume;
- să nu simţi nevoia acută de somn; proiectarea astrală e una, somnul e alta;
- să nu fii obosit; nu încerca să te proiectezi în astral după o cursă de maraton;
- nu fi prea flămând, dar nici prea sătul; nu încerca proiectarea imediat după ce ai făcut sex – foloseşte aceste nevoi ca motive pentru a le satisface în astral;
- să te relaxezi; haine lejere (circulaţia sângelui nu trebuie îngreunată) sau deloc (deşi corpul fizic poate pierde din temperatura obişnuită în timpul voiajului);
- un loc liniştit, ferit de riscurile diverselor perturbări;
- o poziţie confortabilă (mai degrabă şezând decât întins, pentru a evita adormirea obişnuită);
- limpezeşte-ţi mintea, linişteşte-ţi gândurile (sunt diverse tehnici ajutătoare, pe care nu le prezentăm aici);
- relaxează-ţi corpul fizic – faţa, maxilarele, gâtul, umerii, braţele, mâinile, abdomenul, şoldurile, coapsele, picioarele;
- îndreaptă-ţi atenţia asupra respiraţiei; inspiră rar şi adânc, pe nas, reţine pe cât e confortabil posibil, expiră pe gură încet şi complet;
- nu te împotrivi senzaţiilor de mişcare, plutire sau „prăbuşire” involuntare, nu te impacienta în cazul în care auzi anumite sunete – sunt adesea indicii ale „desprinderii”.
- să renunţi la teamă; poate chiar mai important, şi la prea mult entuziasm – exaltarea produsă de reuşita unui început de proiectare poate strica experimentul;
- să ai un scop precis pentru „a ieşi”, o nevoie anume;
- să nu simţi nevoia acută de somn; proiectarea astrală e una, somnul e alta;
- să nu fii obosit; nu încerca să te proiectezi în astral după o cursă de maraton;
- nu fi prea flămând, dar nici prea sătul; nu încerca proiectarea imediat după ce ai făcut sex – foloseşte aceste nevoi ca motive pentru a le satisface în astral;
- să te relaxezi; haine lejere (circulaţia sângelui nu trebuie îngreunată) sau deloc (deşi corpul fizic poate pierde din temperatura obişnuită în timpul voiajului);
- un loc liniştit, ferit de riscurile diverselor perturbări;
- o poziţie confortabilă (mai degrabă şezând decât întins, pentru a evita adormirea obişnuită);
- limpezeşte-ţi mintea, linişteşte-ţi gândurile (sunt diverse tehnici ajutătoare, pe care nu le prezentăm aici);
- relaxează-ţi corpul fizic – faţa, maxilarele, gâtul, umerii, braţele, mâinile, abdomenul, şoldurile, coapsele, picioarele;
- îndreaptă-ţi atenţia asupra respiraţiei; inspiră rar şi adânc, pe nas, reţine pe cât e confortabil posibil, expiră pe gură încet şi complet;
- nu te împotrivi senzaţiilor de mişcare, plutire sau „prăbuşire” involuntare, nu te impacienta în cazul în care auzi anumite sunete – sunt adesea indicii ale „desprinderii”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)