sâmbătă, 13 august 2011

Lipsa sarii din sânge…

Vă dezvăluim azi o taină ţinută cu mari eforturi şi mulţi bani departe de urechile şi ochii „prostimii”… Excesul de sare, zahăr şi grăsimi, dăunează grav sănătăţii ! Ăsta da avertisment medical! Ce înseamnă exces nu ne explică însă nimeni!!! La prima citire, exces înseamnă…prea mult, dar raportat la greutatea fiecăruia !!!
Între copilul de 20 de kilograme şi adultul de 80 sau 120 de kilograme… e o marjă de eroare foarte mare, ca să pronunţi exces, sau să recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi… Între omul de la munte… care bea apă puternic magnetizată şi aproape pură şi cel de la şes sau de la oraş care primesc apa cea mai infectă, cel de la munte va “dizolva” si elimina mult mai repede chimicalele!
Nu uitaţi că nu suntem la fel, că nu avem aceeaşi grupa sanguină, că diferă şi RH-ul - purtătorul de oxigen din sange!

Unii au în sânge predominant Cuprul (RH negativ) alţii, cei mai multi, au Fierul (RH pozitiv)!

Nu uitaţi ceea ce mulţi vor să ascundă: orice reacţie a apei cu sarea produce… căldură!!! Iar sarea formează pricipalul electrolit care, scos din sânge, reduce de… 11 000 de ori viteza transferului informaţional către creier!!! Mai simplu spus, lipsa sării din sânge…prosteşte!!!
Intuiţia îmi spune că ăsta este scopul lor real: să devenim legume! La muncă şi înapoi…acasă, la televizor…unde ni se repetă zilnic prostiile astea: excesul de sare zahăr şi grăsimi dăunează grav sănătaţii!
Dar excesul de alcool, tutun şi medicamente? De ce nu se fac campanii la TV cu acest subiect??? De ce nu se fac campanii contra etnobotanicelor ??? Nu este vorba de boală şi moarte, mai ales în rândul tinerilor? Ba da! Dar este vorba şi de bani, de mulţi bani, atât de mulţi încât viaţa copiilor şi a tinerilor…nu mai contează!!! Este vorba de profituri imense, accize şi taxe! Şi în fond este bine să ai multe “legume” în sistem ! Pentru ca legumele îşi plătesc taxele…la zi!
Amintiţi-vă! Ce face medicul prima dată când ajungi în spital? Îţi schimbă regimul alimentar: fără sare!!!! Adică taie legăturile informaţionale cu creierul, ca să poată trimite medicamentele peste tot în corp. Amorţeşte creierul pentru că altfel, acesta, ar reacţiona imediat la chimicalele administrate! Ar declanşa alergii! Dar zaharul? Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii ! Nu vorbim de “clasicul” zahăr alb, tos, chimizat la maxim!!! Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natura cu ajutorul apei ! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine… naturală!
Glucoza participă direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) adică a evoluţiei, vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentratia, vin din zaharurile naturale! Şi evoluţia dv. Genetică!
Grăsimile ?! Să vedem ce spun studiile! Colesterolul ajută la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale şi în ovar!!! Colesterolul este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformării de către ficat în acid biliar. Nivele joase ale colesterolului induse cu ajutorul medicamentelor, duc la apariţia… depresiei, comportamentului violent, sinucidere, creşterea riscului de infarct miocardic şi mai ales o slabă funcţionare a sistemului imunitar.
În trecut, cineva cu un regim alimentar ce conţinea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal. Asta până când, cei de la OMS, au hotărât să schimbe normele! Să le coboare la 200! Imediat, au apărut 36 de milioane de “bolnavi”, şi 4,3 de miliarde de dolari pe an, câştig, dintr-un foc!…
Între vrăjeala ştiinţifică a unora şi intuiţia lui strămoşească, ciobanul român a ales intuiţia!… tot cu slană, pită, ceapa şi pălincă trăieşte! Nu face exces şi trăieşte mult şi bune… cum aţi vrea sa-şi crească altfel oile, să lupte cu frigul, cu ploile, cu lupii? Şi toate astea până pe la 60-70 de ani… cu cojocul miţos de 40 de kilograme pe umeri şi bota în mână?

Sursa: ROMANIA STRAINILOR

Ploaie de stele 12-13 august 2011

Pe la mijlocul lunii august, toti cei pasionati de jocul luminilor pe bolta instelata au parte de o adevarata ploaie de stele. Asa-zisa „ploaie de meteoriti”, „ploaie de stele” sau cunoscuta si ca „Perseidele”, este cauzata de trecerea Pamantului prin coada cometei Swift-Tuttle. Ca urmare a acestui fapt, pe cer se pot observa stele cazatoare cu o frecventa mult mai ridicata decat in restul anului. Spectacolul nocturn al roiului de meteori (Perseidele) este demn de urmarit atunci cand activitatea atinge punctul maxim (11.08-24.08). In aceasta perioada pot fi observati nu numai meteori sporadici ci si meteori ce vin din constelatia Perseus.
Stelele cazatoare pot aparea oriunde pe cer, insa coada lor va fi indreptata intotdeauna spre Perseus. Aceasta iluzie optica a dus la denumirea de „Perseide”. Numele de „stea cazatoare” vine din vechime, cand, privind cerul, oamenii vedeau, din cand in cand, cum stelele picau. Desigur, steaua nu cade. Este doar o particula minuscula numita de astronomi meteorit, care a intrat in atmosfera Pamantului si la frecare cu aerul a luat foc.
Desfatare pentru curiosi
Oamenii de stiinta sustin ca perioada de varf a ploii de stele este o desfatare pentru curiosi atunci cand Luna lipseste de pe cer. Chiar daca Pamantul trece in fiecare an prin centura de meteoriti denumita Perseidele, doar la trei ani o data se intampla ca Luna Noua si ploaia de meteoriti sa coincida, dand nastere unuia dintre cele mai frumoase spectacole astronomice. Un astfel de spectacol fascinant a avut loc in noaptea de 12 spre 13 august 2010. Dupa cum aveam sa aflam de la Societatea Astronomica Romana de Meteori, perioada de varf a evenimentului a fost intre orele 2,30 si 5,00 cand au putut fi observati 80-100 de meteori pe ora.
Conform celor spuse de specialistii Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Bucuresti, in aceasta perioada au fost admirati, pe langa meteorii ce nu apartin unui curent si meteori ce par ca vin din constelatia Perseus. Urmarind bolta cereasca au putut fi vazute stelele si Calea Lactee, iar uneori o dara luminoasa, ce a durat mai putin de o secunda, „migra” printre ele. Anul acesta insa, in octombrie, sustin specialistii NASA, spectacolul oferit de Draconeide (alti meteoriti) va fi unul de exceptie. In atmosfera Pamantului se vor dezintegra aproximativ 750 de meteoriti pe ora, transformand evenimentul intr-unul celest. Cele mai propice locuri unde va putea fi urmarit spectacolul Draconeidelor sunt: Europa, Africa si Orientul Mijlociu.
Fie ca se numesc Perseide, Draconeide sau Leonide, aceste „ploi de stele” au darul de a crea in Univers o lume a cunoasterii spre care noi, pamantenii, ne indreptam privirile cu uimire si bucurie.
IOANA FLORIA

Sursa:ENERGIA NOUA

Legea lui Unu si invatatura lui Iisus

Dupa cum ati vazut pana acum pe acest blog, “Legea lui Unu” incepe sa se contureze tot mai clar ca si un sistem bine-definit de gandire si abordare a Creatiei, in cadrul stiintei pe care am numit-o Ergoexie. In articolul de fata vreau sa prezint felul in care poate fi inteleasa viata si lucrarea omului Iisus, din perspectiva acestui sistem, liber de orice dogma religioasa.


Crestinismul a ajuns sa interpreteze intr-un mod deviant semnificatia lui Iisus ca si invatator, prin simplul fapt ca l-au pus intr-o pozitie de neatins, pe un piedestal. Au luat cuvintele lui (care chiar si asa nu s-au pastrat cu exactitate dupa atata timp) ad-literam, si au ratat semnificatia. Dar era evident sa se intample asa. Ca sa poata fi intelese niste cuvinte, emitatorul si receptorul trebuie sa fie pe aproximativ acelasi nivel de intelegere si sa confere cuvintelor acelasi sens pentru ca acea comunicare sa poata avea loc. Ori in cazul lui Iisus, pentru a fi inteles, este nevoie de o mare profunzime si o dezvoltare interioara personala pe care majoritatea ascultatorilor lui nu o aveau si nu o au. Si atunci ce le ramane decat sa interpreteze cuvintele cu sensurile pe care le cunosc ei, care sunt departe de semnificatia data de Iisus.

Prin Legea lui Unu se observa ca Iisus a atins un prag de constiinta care depasea gandirea generala din vremea lui, mai ales ca ceea ce predica era rezultatul unor descoperiri realizate prin meditatii si auto-initieri de lunga durata. Intr-o vreme ca si cea de atunci, el a adus viziunea unui Tata-Creator iubitor, unui neam care pana atunci a trait cu viziunea unui Dumnezeu violent, gelos, razbunator si foarte dur, demn de frica. El a aratat prin propriul lui exemplu ce inseamna Unicul Fiu al lui Dumnezeu, adica manifestarea Creatorului Unic in om printr-un devotament si dedicare totale. Unul dintre stadiile de dezvoltare spirituala pe care Iisus l-a depasit a fost acela al transmutarii eului, a personalitatii lui. Desi ca si om inca manifesta o forma de personalitate, Iisus comunica de pe o alta pozitie a eului, o forma care nu se distingea de ceea ce poate fi numita drept “transpunere a Scanteii Divine in forma umana”. Fiecare om, fiecare fiinta si obiect reprezinta o farama din Creator, noi facand parte din Creatie – “corpul” Creatorului. Astfel, esenta Lui se gaseste in tot si toate, indiferent de marime sau forma. Cand constiinta (si ea parte din Unul) care actioneaza printr-un anumit om, reuseste sa atinga un grad de perceptie si extindere care sa-i permita sa manifeste in mod lucid prezenta acelei “Scantei Divine”, ea nu se mai poate identifica prin persoana pamanteana a omului respectiv. Constiinta va incepe sa comunice si sa se manifeste prin prisma noii ei realitati, aceea de impersonatoare a “Scanteii Divine”. Iisus, in cadrul comunitatii evreiesti cu profetiile ei, a numit aceasta impersonare drept “coborarea pe Pamant” a Unicului Fiu al lui Dumnezeu. Unic, pentru ca este o singura astfel de Scanteie, regasita in toate formele existente. Si Fiu, pentru ca Iisus il privea pe Creator ca pe o prezenta parinteasca. Atunci cand el a spus ca este “Fiul lui Dumnezeu”, nu facea o afirmatie despre propria lui persoana si fiinta fizica, ci despre starea constiintei sale. Insa acest lucru ar avea sens doar pentru un cunoscator al proceselor spirituale profunde, deci un asa-numit initiat. Pentru un om de rand care nu cunoaste aceste lucruri, Iisus a fost vazut ca facand o afirmatie despre persoana lui.


Pe langa asta, Iisus a petrecut in perioada lipsa din Evanghelii din viata lui, multi ani in zona India-Tibet si zonele apropiate, cum ar fi Siria, Egipt si regiunea Mesopotamiei. Nu este un lucru acceptat de multi, si cu atat mai putin nu se prea crede in putinele dovezi evidente existente. Dar se observa in gandirea si comportamentul lui notiuni deprinse din invataturile tipice ale acelor regiuni, cuprinse in Vede (precum Bhagavad-Gita) si in discipline precum diferitele tipuri de Yoga antice (Bhakti Yoga, spre exemplu). Insa Iisus a trecut de multiplele etape prezente in aceste practici, de toate cele care le considera obstacole si a ajuns sa observe o cale clara spre Sursa. Dedicarea fata de Unul-Creator, fata de tot ce exista, i-a adus prin cunoastere clara si descoperire lucida ceea ce el a numit “iubirea aproapelui”. Cand a ajuns sa perceapa si sa inteleaga Creatia ca si un Intreg (si implicatiile acestei revelatii), si nu doar sa gandeasca asa, cand a atins aces grad de constiinta, iubirea aproapelui a venit ca si consecinta naturala, de neocolit.
Astfel, aceste doua lucruri sunt legate intre ele in sfaturile date de el: iubeste pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima, din tot sufletul, cu tot cugetul, si iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti. Legatura se observa in faptul ca odata atinsa iubirea de sine (acceptarea tuturor lucrurilor “bune” si “rele” din propria fiinta si impacarea cu ele), iubirea Creatorului prezent in aproapele omului vine ca si consecinta a lipsei conflictului cu vreun aspect din om sau din intreaga viata. Prin “conflict” aici ma refer la lupta de a respinge existenta acelui aspect. Deci, precum in Legea lui Unu, iubirea Intregului la Iisus este o forma de comuniune bazata pe impacarea cu existenta fiecarui aspect din om si din viata umana. Si totusi, asta nu inseamna ca el accepta orice forma de manifestare umana in viata lui, cu efecte directe asupra fiintei lui. Se observa acest lucru in anumite parti ale evangheliilor, precum evenimentul in care el i-a alungat pe negustorii de animale din Templul din Ierusalim, cu bice. Impacarea cu aceste parti ale omului nu insemna si supunerea oarba si neconditionata la orice ar putea face aceste parti din oameni asupra lui.

O alta parte importanta a invataturii lui Iisus o reprezinta schimbarea de la legea talionului (o forma de razbunare prin a oferi celui ce te ataca, spre exemplu, exact acelasi lucru inapoi, sa iei de la un om ceea ce ti-a luat si el, ochi pentru ochi si dinte pentru dinte etc) la o forma de a actiona total opusa: aceea de a intoarce si celalalt obraz atunci cand un om il ataca pe alt om. Sensul acestei legi nu trebuie luata ad-literam, evident. Nu se insinua renuntarea la auto-aparare si protejarea propriului corp in caz de atac, ci la a nu mai intretine un conflict prin a oferi acelasi atac inapoi atacatorului. Pe langa asta, el incuraja intelegerea legii cauza-efect: fiecare fapta, a fiecarui om, va primi de la Univers inapoi exact acelasi lucru. Graba sa facem noi justitia in locul Universului, duce de multe ori la erori de intelegere a situatiilor. Iar Iisus indemna ca oamenii sa poata intoarce celalalt obraz daca erau loviti (simbolic zis), si astfel sa nu intretina acel conflict, sa nu-l hraneasca prin noi actiuni ofensive. Din nou subliniez ca nu incuraja renuntarea la auto-aparare. In Legea lui Unu, acest lucru se regaseste sub forma indemnului de a gasi cea mai putin ofensiva (atat din punct de vedere fizic cat si mental si emotional) cale de a evita sau calma un conflict in cazul in care acesta apare in viata unui om. Iar razbunarea este exclusa, pe baza intelegerii legii cauza-efect. Rasplata pentru fiecare actiune umana vine singura; asa este construit Universul, si nu se poate scapa de asta.
Un alt exemplu din invatatura lui Iisus este legat de “Regatul lui Dumnezeu” sau “Imparatia Cerurilor”. Tinand cont de limbajul de atunci, aceasta expresie se referea la o stare anume a constiintei umane, la scara colectiva in principal. Acest regat nu era un loc fizic, nici un loc nefizic pe cat o stare a constiintei omului. Lucrul acesta a fost sustinut de sfatul pe care Iisus l-a dat unui preot: ca sa ajunga omul in Imparatia lui Dumnezeu, trebuie sa moara si sa se renasca drept copil. Simbolismul din acest indemn transmite faptul ca omul trebuie sa renunte la propria personalitate, la propriul eu inchistat intr-o imagine prin a realiza ca el nu este nici una din identitatile pe care crede ca le are. Un copil are o atitudine lipsita de astfel de imagini despre propria persoana, si este deschis spre ceva care se afla in adancul lui, diferit de orice forma pe care eul/identitatea proprie o poate lua. Astfel, eul omului trebuie sa devina flexibil, nefixat pe vreo forma, si deschis catre ceea ce fiinta umana este cu adevarat in esenta sa, lucru ce nu poate fi explicat in cuvinte sau formulat de minte. Acesta trebuie trait pentru a fi inteles, nu rationalizat. Privind in felul acesta, Iisus indemna ca omul sa invete sa-si dizolve granitele eului, sa-i permita sa se extinda si sa inglobeze adevarata natura umana, pentru ca doar astfel poate sa ajunga sa traiasca prin constiinta in starea numita “Imparatia lui Dumnezeu”. Ce este aceasta “Imparatie” decat o stare de constiinta in care omul traieste cunoscandu-si esenta si manifestand-o in cel mai echilibrat mod in raport cu toata Creatia din jurul sau.

In Legea lui Unu, acest indemn apare ca si sfat spre a nu se fixa omul pe vreo identitate proprie, ci sa ramana dinamic si sa inteleaga ca nimic nu sta pe loc ci totul se schimba. Nefiind fixat pe vreo imagine despre propria persoana, “privirea” interioara a omului nu este obturata de vreo iluzie personala si poate sa distinga, treptat, ce este de fapt fiinta umana.
Pe langa multe alte sfaturi si indemnuri care constituie invatatura lui Iisus (asupra carora voi mai reveni pe viitor), un lucru central este important de observat: acest om a avut de transmis ceva ce nu era legat de vreo religie sau vreun ritual aparte, ci era un exemplu pentru un stil de viata liber si neingradit de idei dogmatice. In aceasta libertate, omul era indemnat sa-si gaseasca in adancul lui propria Scanteie din Creator, sa-i traiasca sensul si, prin asta, sa ajunga sa iubeasca (ca si consecinta a acestor descoperiri, si nu impusa) tot ceea ce inseamna viata si om, atat cele “bune” cat si cele “rele”, si sa ajunga sa simta distinct si lucid ce inseamna sa actioneze echilibrat cu el insusi si cu aproapele sau. Pentru asta, nu este nevoie de preoti si de alt intermediari, nu e nevoie de un lacas asa-zis sfant, ci este nevoie ca omul sa realizeze ceea ce a spus si Iisus: ca propria fiinta a omului este Templul lui Dumnezeu impreuna cu toate componentele sale (trup, mental, emotii si altele) in care, daca o “curatam” si o eliberam de toate obstacolele si lucrurile inutile din ea, Scanteia Divina ajunge sa se manifeste tot mai tare si puternic in mod automat, fara sa fie nevoie sa o chemam ci doar sa stim sa o acceptam si sa o primim.

Indemnul este simplu. Punerea in practica dureaza… dar merita intotdeauna.

Sursa: GANDURI DIN ATLNTIDA

Să învăţăm să ascultăm îngerii

Îngerii sunt întotdeauna cu noi, martori ai problemelor noastre şi prieteni prevăzători care ne alina durerile, învăţători, profesori şi însoţitori plini de dragoste. Şi, cu toată sinceritatea, nu putem spune că noi, cei care beneficiem de existenţa lor, facem prea multe ca să facilităm sarcina pe care o au. Mai ales atunci când ne îndoim de existenţa lor, rareori îi ascultăm sau tindem să facem chiar opusul a ceea ce ei ne sfătuiesc. Dar dragostea îngerilor este imuabilă şi răbdarea lor infinită. Dacă ne obişnuim cu ideea că împărtăşim cu îngerii viaţa noastră cotidiană, vom fi mai disponibili pentru alţii şi mai sensibili şi toleranţi faţă de tot ceea ce ne înconjoară.

O bună relaţie cu îngerii presupune o mai mare deschidere spirituală, o mare disponibilitate de a-i accepta pe ceilalţi şi a te înţelege cât mai bine pe tine însuţi. Ne trebuie doar puţin ca să ne schimbăm obiceiurile ; un gând bun de dimineaţă, o mică rugăciune sunt suficiente pentru a ne relua viaţa într-un mod diferit şi pentru a ne simţi mai senini şi mai încrezători, conştienţi că nu suntem singuri şi nici nu am fost vreodată.

Înainte de a învăţa cum să auzim vocea îngerilor, trebuie să cunoaştem modul în care ei ne vorbesc.

G. Del Ton afirmă că "cuvintele lor fără sunete corespund liniştii care vorbeşte inimii." Pentru a ne conduce pe drumul înţelepciunii şi al iubirii, îngerii stabilesc cu sufletul nostru o comunicare liniştită ; ei ne inspiră gândurile astfel încât să nu greşim sau să comitem fapte rele ; ne "sugerează" să adoptăm o direcţie care să fie cea mai optimă, pentru a nu ne expune unor riscuri care ar putea să ne pună în pericol starea fizică sau psihică. De asemenea, ei pot interveni asupra amintirilor, restructurând experienţa acumulată şi reamintindu-ne ceea ce trebuie să facem sau, din contră, ceea nu trebuie să facem. Ei ne îndeamnă la reflectare (spontan sau declanşând evenimente) şi la atenuarea slăbiciunilor noastre, ne încurajează să dăm curs ideilor noi, benefice şi să alimentăm fără încetare viaţa noastră interioara pentru ca ea să nu amorţească în rutină.

Astfel, îngerii şoptesc sfaturile lor sufletului şi nu urechilor noastre. Totuşi, deoarece avem liberul nostru arbitru, ei nu pot interveni peste voinţa noastră: suntem liberi să acceptăm sau să refuzăm imboldurile lor; putem să urmăm drumul pe care îngerii ni-l indică sau să ignorăm îndemnurile lor şi să ne chinuim datorită greşelilor pe care le facem. Pe scurt, noi suntem cei care decidem asupra atitudinii şi comportamentului pe care să-l adoptăm, îngerii neputând să facă nimic fără colaborarea noastră. Este limpede pentru oricine că, deşi fiecare dintre noi este asistat de un înger păzitor, oamenii continuă să ofenseze principiul binelui. Din acest motiv, uneori, acest ghid preţios nu ne scuteşte de accidente şi situaţii dureroase (care ar fi fost mai numeroase fără ajutorul său) : o atitudine imprudentă şi superficială din partea noastră ne pune în faţa unor experienţe care ne sunt necesare, căci ele ne permit să devenim conştienţi de consecinţele negative ale acţiunilor noastre şi, deci, să putem evita ulterior încercările mai dure la care am putea fi supuşi.

Îngerii veghează asupra sufletului nostru, dar pot de asemenea să ne ajute să facem faţă problemelor cotidiene şi chiar să protejăm interesele noastre materiale dacă ele sunt importante pentru evoluţia noastră spirituală.

Cel care nu este dispus să acorde atenţie existenţei îngerului său păzitor, de pildă, sau chiar o neagă, cel care nu i se adresează niciodată şi nu îi cere niciodată nimic, este puţin probabil să beneficieze cu adevărat de sfaturile lui. Îngerul îi va fi întotdeauna alături, dornic să intervină în favoarea ocrotirii sale şi să îi primească cererile, dar acţiunea să va fi diminuată căci el nu va reuşi niciodată să intre într-un contact real cu persoana căreia i-a fost încredinţată. Din contră, cel care se adresează în mod conştient îngerului său păzitor, deschizându-şi inima la cuvintele sale tăcute, interpelându-l în momentele dificile şi dorindu-i ajutorul, va putea conta pe sprijinul preţios al unui prieten fidel.

Iată de ce este important să învăţăm să ascultăm îngerii. Este primul pas de realizat pentru a intra în contact cu ei şi acest demers este mai simplu decât ne imaginăm.

În acest sens este bine să ţinem cont şi de câteva consideraţii importante. Viaţa modernă, atât de stresantă, atât de bogată în stimuli, atât de prodigioasă în imagini, senzaţii, informaţii, ne lasă prea puţin timp pentru noi. Toate se fac în grabă. Mâncăm repede, dormim puţin, gândim şi vorbim repede : suntem fără încetare proiectaţi spre ziua de mâine. Astfel, viitorul devine dimensiunea cea mai importantă a vieţii, pierzând în felul acesta însăşi valoarea zilei.

Suntem continuu solicitaţi de mediul în care trăim. Nu mai găsim nici timpul şi nici locul necesar pentru a percepe lumea noastră interioară. Liniştea ne înspăimântă, căci suntem scufundaţi constant într-o lume zgomotoasă şi tumultoasă, traversată de mesaje mediatice, liniştea devenind astfel sinonimă cu singurătatea, care, fireşte, ne înspăimântă. Şi atunci ne străduim să combatem absenţa zgomotului şi a stimulilor exteriori, lăsând mijloacele moderne de comunicare să ne invadeze intimitatea. Rareori căutăm această linişte, care este de fapt în noi şi care ne permite să intrăm în contact cu sursa divină a Totului.

A asculta îngerii înseamnă de fapt să le rezervăm un spaţiu al liniştii, iar apoi să le permitem să ne elibereze fiinţa de tensiuni şi preocupări care ne ţin ancoraţi în realitatea trepidantă. Revenim astfel, în sfârşit, la noi înşine cu sentimentul că aparţinem întregului Univers.

Sursa: www.lumeaingerilor.ro