Pînă deunăzi, Statele Unite ale Americii păreau a beneficia de clemența celor trei atotputernice agenții de rating. În pofida unor susținute deși controversate eforturi de stabilizare, diagnosticul pus celor trei bolnavi ai zonei monetare comune – Grecia, Portugalia, Irlanda – cărora le-a fost alăturat un alt tovarăș de suferință, Italia, a devenit și mai drastic. Prețul aurului care trece drept termometru al febrei crizei a crescut peste noapte, atingînd valori record. Tot peste noapte, mai întîi temuta agenție Moddy’s, urmată de Standard and Poor’s, a scăzut nota favorabilă acordată obligațiunilor federale americane, din două motive explicite: cel dintîi conjunctural, vizînd incapacitatea ridicării plafonului datoriilor publice, celălalt de natură structurală, determinat de temerile neputinței congresului de a ajunge la o soluție credibilă de reechilibrare a finanțelor publice pe termen mediu. Și cum un rău nu vine niciodată singur, Fed a avertizat asupra consecințelor unei eventuale insolvabilități americane, mesaj reluat de banca JPMorgan Chase, care a utilizat chiar termenul de catastrofă. Duetului american i s-a alăturat vocea Chinei, care a investit masiv în trezoreria americană cam o treime din colosalele sale rezerve. În ciuda semnalelor de alarmă, nici cea de-a cincea întîlnire a reprezentanților guvernului cu cei ai Congresului american nu a putut ajunge la o soluție de compromis. Președintele Obama a emis un ultimatum care expiră sîmbătă și, dată fiind gravitatea situației, s-a decis să se adreseze în ajun națiunii. De menționat că volumul datoriilor americane este de 14.294 miliarde de dolari. Lupte crîncene între susținătorii diverselor soluții de slavare se dau nu numai peste Ocean, ci și pe bătrînul continent. Criza financiară a declanșat o criză politică internă în Uniunea Europeană, poate cea mai serioasă de la fondarea comunității. Pline de speranțe, dar și de reproșuri, privirile se îndreaptă spre cea mai prosperă și puternică economie europeană – dar, la Berlin, vacanța parlamentară a început și doar la ministerul finanțelor luminile nu se sting nici la orele tîrzii ale nopții. Germania nu este adepta stilului pompieristic în curmarea crizei, reclamînd în schimb o politică financiară disciplinată din partea statelor membre, stimuli și sancțiuni în vederea asigurării solidității financiare. Iar umbrela Berlinului este deschisă pe termen scurt și doar condiționat. Or, timpul presează și, deloc întîmplător, pînă și Institutul de Economie Mondială de la Hamburg impută guvernului german o atitudine șovăielnică și o redusă disponibilitate de compromis. Poate de aceea, mesajul adresat americanilor de șeful Casei Albe și de șeful Trezoreriei li se potrivește și europenilor: a sosit momentul pentru a lua decizii. Nu mai avem timp.Trebuie să acționăm.Dar, nu de puține ori, naufragiații se îneacă tocmai fiindcă dau prea des și prea puternic din mîini și din picioare, spre a se menține la suprafață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu