vineri, 8 iulie 2011

I. Delimitări teoretice şi semantice

PROIECTĂRILE ÎN ASTRAL



Preluat, probabil, din expresia în engleză astral projection, termenul proiectare trebuie văzut în situaţia care ne interesează în sensul de aruncare, azvârlire, propulsare, propulsie, zvârlire (Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002).

Tot semasiologic, prin cuvântul astral, substantivizat, vom înţelege substanţa universului care, teozofic, nu poate fi percepută cu simţurile umane obişnuite.


Vorbind despre structura fiinţei umane, vom delimita următoarele „straturi” componente:

- Corpul fizic, chimic sau carnal;

- Corpul vital, eteric sau „dublul vital”, bioplasma, de aceeaşi formă cu cel fizic, format din materie eterică sau fluidică, este răspunzător de senzaţiile umane; se consideră că această „materie” provine din eterul universului primordial;

- Corpul astral, planetar sau terestrian; ca şi corpul vital, acesta intră în componenţa aurei dar nu reproduce decât vag corpul fizic, având o formă ovoidală; aici se formează sentimentele, dorinţele; influenţează culoarea aurei în funcţie de starea emotivă a omului;

- Corpul solar – nu mai imită forma corpului fizic ci este sferic, poziţionat în partea superioară a corpului fizic, în jurul capului.

Proiectarea astrală presupune separarea corpurilor vital şi/sau astral de cel fizic.

Sunt diverse tipuri de proiectări; denumirile acestora diferă în funcţie de cultură şi nivelul separării. Acestea pot fi:

- Proiecţia mentală – practicianul îşi proiectează numai conştienţa spre alte locaţii, dincolo de corpul fizic; este asemănătoare „visului cu ochii deschişi”, dar mai intensă. Se văd imagini dar lipsesc simţurile în înţelesul lor – nu există senzaţia de gust, pipăit, auz, miros.

- Proiecţia eterică – dublul vital şi conştienţa se detaşează de corpul fizic. Ectoplasma corpului eteric poate fi văzută de alţii. Corpul fizic este redus la o stare asemănătoare catalepsiei în timpul proiectării şi trebuie protejat împotriva şocurilor bruşte care ar putea duce la moarte clinică. Se produce involuntar în urma unor accidente, omul văzându-se dintr-odată „de undeva de sus”.

- Proiecţia astrală – conştienţa şi corpul astral se separă de corpul fizic. Practicianul percepe exteriorul prin cele cinci simţuri şi altele, specifice corpului astral; există senzaţia de zbor, de plutire – visurile intense sunt cazuri de proiecţie astrală. Nimic altceva nu poate „intra” în corpul fizic atâta timp cât dublul astral este separat; la orice semn de pericol sau cu intenţie, corpul astral revine rapid în şi în jurul corpului fizic.

- Bilocaţia – situaţia în care conştienţa, corpul astral, cel eteric şi cel fizic se află în două locuri diferite în acelaşi timp. Cel mai puţin observată şi documentată, se presupune că necesită tehnici oculte avansate, ar presupune abilitatea de a distorsiona timpul şi spaţiul, o „gazdă” etc.



De departe, proiectarea mentală este cea mai simplă. Concentrează conştiinţa oriunde o direcţionează voinţa.

Proiectarea eterică, nu rareori confundată cu cea astrală, nu face obiectul acestei prelecţiuni. Producerea voluntară a acesteia necesită condiţii speciale şi nu întru totul lipsite de riscuri majore.



În ceea ce priveşte proiectarea astrală, aceasta se produce frecvent, conştient sau nu. Există tot atâtea tehnici şi sisteme câţi oameni există. Iată câteva indicaţii şi metode.

 Sursa: Proiectări în astral

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu