miercuri, 18 decembrie 2013

Cine esti cu adevarat? – partea 1

Cine esti cu adevarat? – partea 1
Jan 17, 2013
Mai exact, cine esti cu adevarat?
In acest moment, in timp ce cititi aceste randuri, atentia va este concentrata pe cuvinte si fraze, pe masura ce scanati pagina cu ochii dumneavoastra. Puteti auzi in minte o voce familiara, citind textul. In acelasi timp, cuvintele si frazele creaza idei si imagini asociate cu amintiri. Toate aceste informatii va sunt oferite in cel mai privat si intim spatiu. Un loc atat de secret ca numai voi puteti fi acolo. Locul in care esti constient... si stii asta. Dar unde se afla acest loc mai exact?
Daca ochii sunt cu adevarat "fereastra sufletului", atunci sufletul - si poate constiinta "eu sunt" - trebuie sa fie localizata in spatele ochilor. Exista o realitate pentru marea majoritate dintre noi care cred, in special atunci cand vorbesc cu o alta persoana, ca interactionam cu un spatiu din spatele ochilor in centrul creierului. Este cu adevarat locul unde suntem noi? 
Ideea conform careia constiinta sta undeva in creier este o idee oarecum moderna. Aceasta nu a fost acceptata in trecut. Unele culturi credeau ca esenta unei persoane este in inima sa. Mumiilor egiptene li se pastrau cu grija organele interne ce erau pastrate pentru reindividualizare in viata de apoi. In schimb creierele erau extrase intr-un mod neceremonial, prin nas, si aruncate la fel cum arunci un umeras in dulap. 
Descartes a insistat asupra faptului ca glanda pineala era "locul sufletului", pentru ca era o structura singulara localizata central in creier. Descartes a fost unul dintre primii anatomisti care a inteles problema explicarii constiintei deoarece oamenii nu au unul, ci doua creiere. 
Creierul stang sau creierul drept: unde este constiinta?

Creierul nostru, precum restul anatomiei noastre este format din doua jumatati, o jumatate stanga si o jumatate dreapta. Exista o mare cuta care porneste din spatele creierului pana in fata, divizandu-l in doua parti distincte si separate. Ei bine, aproape separate. Ele sunt conectate intre ele printr-un manunchi gros de nervi aflat la baza fiecarui creier. Legatura dintre cele doua emisfere gigantice se cheama corpus colossum (vezi imaginea de deasupra). ne putem gandi la el ca la o conexiune de retea intre doua procesoare de computer extraordinar de rapide si foarte puternice, fiecare ruland programe diferite, provenite din aceeasi sursa. 
Partea stanga a corpului nostru este legata de partea dreapta a creierului si viceversa. Oricare ar fi motivul pentru care natura a creat aceasta legatura in X, ea se aplica chiar si ochilor nostri, ceea ce inseamna ca majorotatea datelor senzoriale primite de un ochi se proceseaza in jumatatea opusa a creierului. 
Ii putem multumi castigatorului Premiului Nobel (1981) Roger Sperry pentru contributiile sale. Sperry a condus o serie de experimente denumite experimentele "creierului impartit". Iata cum functionau: unui pacient care suferea de crize incontrolabile , i se extirpa prin operatie o zona din creier ca incercare de a ii controla boala. Aceasta zona s-a intamplat sa fie corpus collosum, care era suspectata ca ar fi dezvoltat leziuni (scurt circuite). 
Dupa operatie, pacientii lui Sperry pareau a fi complet normali - aproape. O serie de teste au fost efectuate, teste in care fiecare jumatate a corpului pacientilor era izolata de cealalta. Informatii diferite, vizuale si tactile, puteau fi prezentate partii stangi sau drepte a pacientului fara ca cealalta parte sa stie despre ele. Rezultatele au fost uimitoare.
Avand linia de comunicare intrerupta, fiecare parte a creierelor pacientilor functiona independent. Cu toate ca aceasta nu i-a impiedicat sa mearga, sa vorbeasca sau sa manance, cateva descoperiri neasteptate au fost facute in cazul unor functii inalte ale creierului atunci cand au fost examinate independent unul fata de celalalt. 
Mana si ochiul drept puteau numi un obiect, ca de pilda un creion, dar pacientul nu putea explica la ce se poate folosi. Atunci cand acesta era aratat mainii si ochiului stag, pacientul putea sa explice si sa demonstreze folosirea lui dar nu il putea denumi. Studii ulterioare au aratat ca diverse functii ale gandului sunt separate fizic si localizate intr-o zona specifica, ori pe partea stanga, ori pe partea dreapta a creierului. Harta functionala se verifica la un procent de 70 pana la 95% dintre noi. 
"Tema principala care rezulta... este ca par sa fie doua moduri de gandire, verbale si non verbale, reprezentate cumva separat in emisfera stanga si respectiv in emisfera dreapta si ca sistemul nostru educational  dar si stiinta in general, tinde sa neglijeze forma non-verbala a intelectului. Acest lucru inseamna ca societatea moderna este discriminatorie in ceea ce priveste emisfera dreapta." --Roger Sperry (1973)

Cine esti cu adevarat? – partea 2

Cine esti cu adevarat? – partea 2
Jan 18, 2013
In timp ce se completa harta functiilor creierului, devenea clar pentru cercetatori faptul ca fiecare parte a creierului are un mod caracteristic in care interpreteaza lumea si reactioneaza la stimuli. Harta de jos (pentru dreptaci) va va ajuta in a ilustra caracteristicile ce sunt stiute ca stau in fiecare parte a creierelor noastre.

 FUNCTIILE CREIERULUI STANG
foloseste logica
orientat spre detalii
faptele conduc
cuvinte si limbaj
prezent si trecut
matematica si stiinte
poate intelege
cunoastere
recunoastere
perceptia ordinii/modelelor
stie numele obiectelor
bazat pe realitate
compune strategii
practic
sigur
 FUNCTIILE CREIERULUI DREPT
foloseste sentimentele
orientat catre imaginea de ansamblu
conduce imaginatia
simboluri si imagini
prezent si viitor
filosofie si religie
poate obtine (ex: sens)
crede
apreciaza
perceptia spatiala
cunoaste functiile obiectelor
bazat pe fantezie
prezinta posibilitatile
impetuos
riscant
Personalitatea noastra poate fi vazuta ca fiind dependenta de gradul in care interactioneaza creierul stang cu cel drept si in unele cazuri de faptul ca nu interactioneaza. Este o simplificare in a identifica tipul "creierului stang" in oameni care sunt foarte analitici si foarte ordonati. Cu siguranta stim ca firile artistice imprevizibile si creative apartin tipului "creierului drept". Insa, fiecare dintre noi foloseste zone specifice ale creierului pentru diferite functii zilnice, in functie de varsta, educatia si experienta sa de viata.  Alegerea carui creier este la control intr-o anume situatie este ceea ce ne modeleaza personalitatea si ne determina caracterul. 
Un aspect important ce ne defineste este amintirea experientelor trecutului. Acestea ofera o continuitate conceptului de sine. Aceste amintiri sunt stocate intr-una sau in cealalta emisfera - nu in amandoua - in functie de contextul si de imprtanta fiecarei emisfere. Preluarea amintirilor sta in disponibilitatea fiecarei emisfere de a coopera si de a oferi informatia. Nu avem nici un control asupra conflictelor si incapatanarilor dintre emisfere. Noi doar suntem constienti de aceasta aproximativa "cooperare". 
Atunci cand una dintre emisfere invata, are anumite experiente si stocheaza informatii in memorie, acestea nu sunt intotdeauna disponibile celeilalte emisfere; o emisfera nu poate obtine intotdeauna acces la memoriile stocate in cealalta jumatate a creierului.
Pentru a obtine acces la aceste memorii laterale, o emisfera trebuie sa activeze banca de memorie a celuilalt creier prin intermediul corpus colosum. Acest fapt a fost demonstrat prin experimente in cazul primatelor. Dupa ce una dintre emisfere a fost antrenata sa faca o anumita sarcina, amandoua emisferele putea sa raspunda corect odata ce aceasta era invatata. Insa atunci cand corpus colosum era extirpat in experiment, numai emisfera care fusese invatata putea sa duca respectiva sarcina la implinire. Emisfera neantrenata se comporta ca si cum nu luase niciodata contact cu acea sarcina; abilitatea sa de a obtine amintirile originale din emisfera opusa era exclusa. 
Daca amintirile pot fi inhibate fata de constiinta, atunci ele nu sunt un indicator de nadejde al identitatii. Drama dintre emisferele creierului nu ar trebui sa fie o problema de atacat in cautarea noastra in legatura cu sursa constiintei. Se intampla si suntem constienti de ea. Drama ne creaza personalitatea sau mai precis persona. Insa constiinta este mult mai adanca. Aceasta este constienta noastra de sine.
Constiinta NU este personalitatea noastra
Potrivit spuselor lui Gerald M. Edelman, "Constiinta nu este nici un lucru si nici o simpla proprietate"". Edelman a afirmat ca o proprietate fundamentala a constiintei este ca nu poate fi sparta in componente independente. Ca sa zic asa, constiinta este integrata in creier si implica multe arii largi ce sunt separate. In acest model, constiinta nu este o locatie ci un proces. Personalitatea reprezinta un model dobandit de raspuns la mediu prin cooperarea dintre cele doua emisfere, model care nu are nevoie de nici o implicare constienta. 
Desi am aflat  multe despre regiuni specifice ale creierului si functiile lor, nu am descoperit locatia zonei de comanda unde "eu" si "mine" locuiesc. Se pare ca marea majoritate a lucrurilor ce se intampla in mintea noastra sunt procese automate sau reactive adica ele pot functiona cu foarte putina constiinta sau deloc. Ceea ce noi cunoastem sub numele de constiinta, pare a fi precum un observator pasiv al sistemelor elaborate si eficiente ale mintii. 

Cine esti cu adevarat? – partea 3

Cine esti cu adevarat? – partea 3
Jan 19, 2013
Constiinta nu este LIBERUL ARBITRU
Ne place sa credem ca ne folosim constiinta noastra umana unica pentru a ne exercita liberul arbitru. Suntem stapanii destinului nostru si astfel ne controlam viata din scaunul de capitan al constiintei noastre. Nu chiar. 
Luati in considerare un experiment efectuat in anul 1976 de Dr. Kornhuber care a rugat un numar de voluntari sa se supuna unor masuratori EEG pentru a lise monitoriza activitatea celebrala. Apoi a rugat voluntarii sa indoaie degetul aratator al mainii drepte brusc si la intervale de timp alese de ei. El vroia sa masoare timpul dintre decizia mentala de a misca degetul si miscarea efectiva a cestuia. Rezultatele nu au fost cele la care se astepta. 
Kornhuber se astepta sa descopere un varf inalt in activitatea electrica atunci cand decizia constienta era luata, de la care ar fi inceput sa masoare timpul efectiv. Totusi, ceea ce a descoperit este remarcabil, si anume faptul ca exista o crestere gradata a potentialului electric pentru o secunda sau poate chiar o secunda si jumatate inainte ca degetul sa fie indoit. Acest lucru pare sa indice faptul ca procesul deciziei constiente ia peste o secunda ca sa se manifeste! Chiar si mai surprinzator a fost faptul ca voluntarii nu erau constienti de aceasta intarziere si creadeau ca actioneaza spontan si instantaneu. 

Deci ce s-a intamplat? A stiu cumva creierul ca acea decizie vafi luata in viitor si a inceput planificarea actiunii? 
Experimentele nu au atras atentia pana in momentul incare un alt experiment condus de catre Dr. Libet in 1979 a ridicat intrebari in legatura cu perceperea constienta a timpului si a ideii de Acum. 
Tot ceea ce este "acum" deja s-a intamplat!
Dr. Libet a testat subiecti care suferisera interventii chirurgicale pe creier si care nu erau legati de experiment, dar care si-au dat acordul sa le fie montati electrozi in creier, in cortexul somatosenzorial. El a monitorizat ectivitatea electrica in timp ce le stimula pielea. Spre propriul sau amuzament, dura aproximativ o jumatate de secunda pana cand subiectii puteau sa perceapa stimularea. Experimente ulterioare au aratat aceeasi intarziere - aproximativ de jumatate de secunda - necesara pentru ca stimulul senzorial sa ajunga in constienta. 
 Semnificatia acestui fapt este enorma. Tot ceea ce noi stim despre lumea exterioara in acest moment - sunete, imagini, sentimente - sunt toate intarziate. Tot ceea ce credeti ca se intampla acum, defapt s-a intamplat deja cu o jumatate de secunda inainte!
Acest fapt pare sa demonstreze ca decizia de a misca degetul s-a intamplat inainte de a fi constient de ea. Constiinta nu este implicata in decizia noastra, ea doar o recunoaste. Deciziile sunt luate pe baza logicii, ratiunii si experientei acumulate. Ele se intampla inainte de a fi constiente de ele. 
Constiinta NU este perceptie
Tot ceea ce provine din lumea exterioara prin intermediul simturilor este filtrat, inclusiv informatia despre noi care vine de la ceilalti. Dar cat de corecta si fiabila este aceasta informatie?
O poveste despre iluzia temporala in care cauza unui eveniment este perceputa a se intampla dupa evenimentul in sine, ne aduce o oarecare intelegere asupra mecanismelor creierului subliniind perceptia constienta. Iluzia descrisa in revista Current Biology, sugereaza faptul ca reprezentarea inconstienta a obiectului vizual este procesata cu aproximativ o zecime de secunda inainte de a ajunge in constienta noastra. 
Chien-Te Wu si colegii sai de la  Brain and Cognition Research Centre din Toulouse, au folosit un fenomen vizual denumit orbire indusa de miscare, in care un fundal ce se roteste constant face ca stimuli vizuali permanenti si care nu se misca sa dispara si sa reaparat dupa cum este demonstrat in film (dedesubt)
Fixati-va privirea pe punctul verde din centru si veti observa cum punctele galbene inconjuratoare incep sa dispara si sa reapara dupa aproximativ 10 secunde. Porniti apoi din nou filmul si concentrati-va pe oricare dintre punctele galbene. Hmmmm. Perceptia nu este infailibila.

Cine esti cu adevarat? – partea 4

Cine esti cu adevarat? – partea 4
Jan 21, 2013
Constiinta NU inseamna gandire

Cogito Ergo Sum -- Gandesc deci exist.
Ganditi-va ca vi se intampla atunci cand conduceti masina si visati cu ochii deschisi sau vorbiti la mobil. Complexitatile legate de ajustarea vitezei, semnalizare, schimbarea benzilor si navigare se desfasoara fara constienta noastra. Chiar daca sunteti constienti de faptul ca conduceti, gandirea, deciziile si judecatile sunt deja facute in momentul in care voi le realizati. 
Acest fenomen straniu a fost ilustrat intr-un experiment celebru condus de catre H. J. Watt in care arata substantive imprimate pe un carton, subiectilor sai. Acestia erau rugati sa ofere un cuvant asociat, in cel mai scurt timp. Era similar unui test tipic de asociere de cuvinte, insa avea un pas suplimentar. Inainte de a li se arata substantivul tinta, subiectilor li se spunea ca asocierea va fi de un tip anume.
"Subiectilor li se cerea sa asocieze  cuvantului vizual un supraordonat (ex: stejar-copac), un cuvant din aceeasi familie (ex: stejar - ulm) sau subordonat (ex: stajar - grinda); sau ca intreg (ex: padure de stejari), o parte (ex: stejar - ghinda) sau o alta parte a unui intreg comun (ex: stejar - carare)
Pentru ca subiectii sa termine exercitiul a trebuit sa imparta studiul constiintei in patru perioade: 1. prezentarea tipului de asociatie pe care experimentatorul o dorea, 2. expunerea substantivului tinta subiectilor, 3. perioada in care asocierea este aleasa si 4. raspunsul verbal de la subiect.
"Observatorii introspectivi au fost rugati sa se limiteze la o perioada mai intai si apoi la alta, pentru a avea o cuantificare mai buna a constiintei in cazul fiecaruia" 
Se asteptau ca gandirea sa fie descoperita in cea de-a treia perioada, atrunci cand se alege asocierea, dar era asa numita perioada a  "golului introspectiv" cand nu se inregistra niciun gand. Selectia era deja facuta. Era ca si cum cineva gandeste inainte de a sti ca trebuie sa se gandeasca la acel lucru. Gandirea e automata si constiinta e intotdeuna "ultima care afla". 
Constiinta NU e Constiinta de sine
Recunoasterea de sine, o abilitate ce se credea a fi caracteristica numai primatelor, a putut fi demonstrata in cazul pasarilor.
 Cotofana are constiinta de sine?
Rezultatele experimentelor cu cotofanele sugereaza ca acestea si-au dezvoltat un simt al identitatii si al constiintei de sine. Acest fapt vine ca un soc pentru acestia care catalogheaza umanitatea ca singura specie care a atins acest varf. In asa numitul "test al oglinzii marcate" s-a plasat un punct colorat pe corpul pasarii in asa fel incat aceasta sa il observe atunci cand isi priveste imaginea din oglinda. Aceasta metoda de testare a fost folosita in mod repetat pentru a diferentia fiarele  "constiente de sine" de celelalte. In afara oamenilor, numai patru specii de maimute, delfinii  cu nas tturtit si elefantii asiatici au trecut testul, din sutele de animale testate.
Helmut Prior de la Goethe University din Frankfut si colegii sai au aplicat un cerc rosu, galben sau negru pe gaturile a cinci cotofane. Apoi le-a dat niste oglinzi.
Faptul ca aveau aceste abtibilduri pe gat nu parea sa le deranjeze. Dar atunci cand pasarile cu puncte colorate pe gat isi vedeau imaginea in oglinda se speriau foarte tare si incepeau sa traga cu ghearele in incercarea de a-si scoate abtibildul. Aceasta a fost dovada clara ca aceste pasari isi recunoasteau imaginea din oglinda ca fiind a lor. Dupa cum se asteptau, cele care aveau abtibildul negru, ce se pierdea in fundalul penelor negre, nu au reactionat.
Franz de Waal de la Emory University din Atlanta subliniaza faptul ca dintre pasari cotofana are un creier mare. "Ai nevoie de un creier mare cu multe conexiuni," spune el. "Daca era vorba de o vrabie, atunci era o problema." Insa cotofana nu are neo-cortex - localizarea normala a constiintei de sine la oameni.
S-a sugerat faptul ca recunoasterea de sine la pasari sau mamifere poate fi un caz de evolutie convergenta, unde presiuni evolutive similare se dezvolta in comportamente sau trasaturi similare, precum constiinta de sine, cu toate ca se ajunge la ele pe cai diferite.
De Waal este de acord: "Cotofana este bine cunoscuta pentru abilitatile sale de hot de obiecte stralucitoare si pentru faptul ca le ascunde foarte bine. Nu este o mare surpriza ca un hot cu asemenea abilitati precum cotofana are niste calitati precum imitarea vorbirii", spune el, referindu-se la ideea ca pasarile au o "teoria a mintii".
Fara a minimiza importanta faptului, ciorile par sa aiba aceleasi abilitati remarcabile. In videoclipul de mai jos veti vedea cum abilitatea lor de a recunoaste fete si de a oferi aceasta informatie altor ciori a devenit interesanta pentru CIA, acestia folosindu-se de ele pentru gasirea lui Osama bin Laden.(nota personala:nu suntem adeptii politicii de stat americane si nici a conflictelor armate, departe de noi acest gand, insa abilitatile acestor pasari ar trebui sa ridice niste semne de intrebare, care ar trebui sa ne mai trezeasca putin din somnul in care stam in legatura cu inteligeta formelor de viata, cu evolutia, cu legatura dintre toate lucrurile si toate fiintele).

Cine esti cu adevarat? – partea 5

Cine esti cu adevarat? – partea 5
Jan 23, 2013
Neurorobotica dezvaluie mecanismele creierului legate de constiinta de sine
Un studiu publicat de Cell Press in aprilie 2011, in revista Neuronidentifica o zona din creier denumita junctiunea temporalo-parietala (JTP) ca fiind aceea care este implicata in sentimentul de a fi o entitate localizata intr-o anumita pozitie in spatiu si de a percepe lumea din aceasta pozitie si perspectiva - in alte cuvinte constiinta de sine.
Teoriile recente in legatura cu constiinta de sine subliniaza importanta integrarii a multor senzori diferiti si a semnalelor motorii provenite din multe regiuni din creier.  Insa nu este clar cum acest tip de integrare se concentreaza pentru a crea starea subiectiva a localizarii sinelui ("Unde sunt in spatiu?") si perspectiva de la persoana intai ("De undepercep eu lumea?").
Studii neurologice ale pacientilor care raportau experiente de decorporalizare au adus cateva dovezi. Acestia au avut o perspectiva constienta ce era in afara corpului. S-a demonstrat ca leziunile cerebrale care intrerup integrarea semnalelor multisenzoriale poate conduce la schimbarea pespectivei de la persoana intai ai a localizarii sinelui.
Dr. Blanke si colegii sai au studiat subiecti sanatosi implicandu-i in experimente cu sunete ce induceau schimbari in localizarea de sine si a perspectivei de la persoana intai. In acelasi timp le monitorizau activitatea cerebrala  cu aparate cu rezonanta magnetica. Au observat ca JTP reflecta schimbari ale localizarii sinelui si ale perspectivei de la persoana intai. Cercetatorii au facut studii detaliate si pe pacienti cu probleme neurologice si experiente de decorporalizare in cazul carora leziunile erau localizate in zona JTP
" Descoperirile noastre in cazul starilor alterate de constiinta patologice si induse  sunt o noua tehnologie de cercetare importanta  ce a dezvaluit ca activitatea la nivelul  JTP reflecta una dintre cele mai subiective senzatii ale oamenilor: sentimentul ca "Eu sunt" entitatea localizata in aceasta pozitie in spatiu si ca "Eu perecep lumea de aici."
Ce insemna constiinta?
Cele mai multe teorii in legatura cu constiinta nu incorporeaza cele doua creiere in psihologia lor. Exceptia este Teoria Bicamerala a lui Julian Jaynes. Jaynes argumneteaza ca constiinta - pe care el o descrie ca si constienta a faptului ca suntem - e o achizitie relativ noua pentru oameni si ca are numai 5.000 de ani vechime. Inainte de aceasta perioada oamenii aveau o minte bicamerala ce era incapabila de introspectie.
Potrivit lui Jaynes, oamenii primitivi si-au folosit ambele emisfere odata cu evolutia limbajului. Ideile si conceptele puteau fi reprezentate de un "sunet" (ex. cuvant) si asta a permis emisferelor sa comunice intr-un mod cu totul si cu totul neobisnuit.
Jaynes emite teroia conform careia cele doua emisfere in omul bicameral actionau mult mai independent decat in cazul oamenilor moderni. La fel ca in zilele noastre, centrele limbajului erau localizate in emisfera dominanta (de obicei cea stanga pentru dreptaci) insa emisfera non-dominanta se facea cunoscuta in timpul perioadelor de stres.
Pentru ca emisfera non-dominanta gandeste altfel si are o alta "abordare" a lumii, poate de multe ori percepe lucruri si face judecati pe care emisfera dominanta nu le poate face. Mintea bicamerala era mult mai segregata si emisfera non-dominanta isi facea cunoscute conceptiile personale sub forma unor halucinatii auditive sub forma de comenzi verbale, sfaturi sau predictii. Acestea nu erau diferite de cele ce caracterizeaza schizofrenicii. De fapt, Jaynes propune faptulca schizofrenia e o regresie a mintii bicamerale catre cea a stramosilor nostri. Jaynes crede ca aceste halucinatii auditive erau comune si erau "vacea lui Dumnezeu" ce este prezenta in textele antice. Aceste halucinatii auditive emise de catre emisfera non-dominanta erau atribuite batranilor, celor morti, zeitatilor si statuilor. [dreapta: Innana]
Conform celor spuse de Jaynes, aceasta functionare gresita sau "stricare" a mentalitatii bicamerale a inceput in timpul celui de-l doilea mileniu i.C. Pe masura ce oamnii au inceput sa traiasca in orase, au intalnit straini din culturi diferite ce vorbeau limbi diferite. Legile si regulile scrise au luat locul rolului socializator al "vocii interioare" si cumva mintea bicamerala s-a transfromat intr-un creier unit cu beneficii ca de exemplu folosirea ambelor emisfere pentru intelegerea lumii. Concepte noi - si mult mai abstracte - erau posibile. Acest fapt a evoluat in cele din urma in conceptul sinelui, al lui "Eu."

Cine esti cu adevarat? – partea 6

Cine esti cu adevarat? – partea 6
Jan 24, 2013
Constiinta NU este vocea interioara
Odata cu dezvoltarea conceptului de sine sau "eu", a fost posibil pentru prima data sa creem o povestire verbala a evenimentelor in minte. Povestea se derula din perspectiva sinelui si a imbunatatit foarte mult mentinerea experientei in memorie. 
Cateodata, ca si mine, probabil ca vorbiti cu voi insiva. Verbalizati vocea interioara care va cicaleste sau rostiti argumente logice pentru rezolvarea unei probleme. Acest dialog constant utilizeaza aceeasi centrii ai limbajului precum vorbirea normala. Face parte din lucrurile care ruleaza automat si care sunt observate de constiinta. 
 A existat un studiu de caz interesant in The Lancet, despre o femeie care a inceput sa auda voci dupa ce si-a pierdut auzul intr-un accident de bicicleta. Acest fapt demonstreaza ca vocea este parte din minte si nu din constiinta. Femeia de 63 de ani a fost tratata la University Hospital of Psychiatry din Bern, Elvetia, dupa ce a cazut de pe bicicleta si s-a lovit la cap. Dupa accident, a suferit hemoragii cerebrale si si-a pierdut constienta. In momentul sosirii la spital, s-a descoperit ca femeia avea un anevrism cerebral si era paralizata pe o parte a corpului. Pentru tratament i s-a efectuat o craniotomie, in urma careia s-au descoperit leziuni in lobii frontali si temporali.
Dupa patru saptamani petrecute la terapie intensiva, paralizia femeii s-a redus in mod semnificativ, dar inca avea deficiente de vorbire majore din cauza leziunilor centrilor limbajului - putea comunica folosind cuvinte singulare sau propozitii incomplete si nu intelegea decat fraze scurte. 
In Decembrie 2006, pacienta a inceput sa sufere de halucinatii auditive. A inceput sa isi auda gandurile, ecouri ale conversatiilor anterioare si halucinatii ale unor voci apartinand membrilor spitalului. Auzea aceste voci de cateva ori pe zi si durau cateva minute.
Cu toate ca pacienta intelegea ca vocile sunt cauzate de lovitura ei la cap, le credea reale si le auzea venind dintr-un loc din afara corpului ei. Ea a declarat ca sunau exact ca celelalte voci, singura diferenta fiind ca nu spuneau decat propozitii scurte si foarte simple - similar problemei pe care ea o avea.
"Epilepsia indusa de leziunile cerebrale pare sa fi cauzat halucinatiile auditive...care se crede ca deriva din vocea interioara ce este interpretata gresit ca venind dinafara sinelui din cauza unui sistem de monitorizare defect. Experientele pacientei noastre sunt in concordanta cu aceasta ipoteza deoarece halucinatiile ei au aceleasi deficiente de vorbire pe care le are si ea.
Vocea interioara este dependenta de centrii care sunt implicati in vorbire. Vocea interioara nu este memoria a ceva ce am auzit sau ne-am imaginat. Este vocea reala a povestirii creierului creata de catre centrii nostri ai limbajului in partea dominanta a creierului, deseori motivata de catre ghidajul partii non-dominante a creierului. 
Cine esti?
Dupa ce am citit toate experimentele efectuate, pot spune cu siguranta ca daca nu este localizata in creier, constiinta depinde de el. Mai degraba decat sa cautam punctul constiintei absolute, cred ca exista destule dovezi pentru a o considera un proces ce implica cooperarea si coordonarea multor regiuni diferite din creier. 
"Sinele" este un concept folosit pentru a indica entitatea care urmareste viata noastra. Este acel lucru care ramane dupa ce ai dat laoparte tot ceea ce este sub controlul mintii. Constienta de sine ni se intampla cu intarziere si filtrata. Defapt sinele este observatorul.
Pe o tangenta...
Nici o discutie despre dominanta emisferelor nu ar fi completa fara sa ne uitam la cateva lucruri interesante pe care le putem afla despre o persoana prin examinarea fiecarei parti a fetei. Teoria spune ca fiecare jumatate de fata este "legata" de partea opusa a creierului. Deoarece cele doua emisfere au viziuni diferite asupra lumii pare logic ce expresiile faciale ale fiecaruia pot dezvalui ceva despre personalitate. 
Deoarece creierul stang este partea dominanta la majoritatea dreptacilor, partea dreapta a fetei ar trebui sa dezvaluie caracteristicile dominante. Partea stanga a fetei va dezvalui ce se intampla cu partea non-dominanta. Iata, priviti fetele catorva oameni foarte cunoscuti:

[Deasupra (de sus in jos): Gary Busey, actor talentat a suferit un accident de motocicleta ce i-a lezat cativa nervi faciali. Diferenta este evidenta. Urmeaza Mr. Loughner, cineva care a tras intr-o multime de civili la un miting politic in Arizona, JFK, Obama, Hitler, Diana, Hillary Clinton, George Bush, Gaddafi, Casey Anthony].






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu